Guilty pleasures
Dupa spumantele brut-nature sau macar extra-dry, cel mai mult imi plac spumantele dulci. In primul rand, pentru ca arata dulceata cu portia. Degustatorul e intotdeauna intrigat sa desluseasca ce e dincolo de bulele grabite si de aciditate, avand insă anticipatia ca trebuie sa fie ceva bun.
Apoi, pentru ca restul generos de zahar, aromele lipicioase si tesatura fina a bulelor, dau limbii si buzelor la atingere stari care dezmortesc totul, ceea ce cred ca ar trebui sa faca toate spumantele. E suficient sa te apropii de obrazul cuiva care a gustat un spumant dulce, ca sa te faca sa-ti umezesti buzele cand respiratiile se intersecteaza pentru o secunda.
Tamaioasa dulce spumant
Spumantul Cashmere de la Oenoterra, din Tamaioasa vinficat dulce si cu un nivel alcoolic discret, mi se pare completarea ideala pentru aluzii transparente. Are o textura elastica in gura, tinuta alerta de perlaj si aciditate, si dezvaluie exact cate arome trebuie ca sa ramana in limita decentei. Clasica asociere culinara ar fi deserturile structurate, construite inginereste din foi, creme si toppinguri, insa pentru momentele acelea, incercati-l alaturi de ciocolata alba cu chili.
Vinul din Cluj 