„Eu sunt regele verii” spune refrenul unei melodii la moda si usor de fredonat, iar vinul rose cu siguranta si-a castigat in ultimii ani acest titlu, de a fi monarhul meselor de la terase si de sub umbrele de soare. Intotdeauna am fost de parere ca se gaseste cate un rose pentru fiecare din oferta tot mai vasta ce apare an de an.
Iar privilegiul de a avea la dispozitie o gama atat de larga de rose-uri, si de a face o selectie in functie de preferintele fiecaruia, se datoreaza catorva producatori vizionari, care acum 10 ani se luptau cu reticenta si bigotismul oamenilor din restaurante, si de ce nu, al consumatorilor. Datorita acestui fapt, avem o adevarata inflatie de etichete noi de rose in fiecare an, pe langa cele cateva deja bine consacrate, si nu poate decat sa ma bucure aventura de a le descoperi si gasi un loc in meniul dupameselor de vara. Anul acesta insa aparitia acestora pe piata a fost oarecum intarziata, astfel ca la mijlocul lunii aprilie multi dintre producatori asteptau inca momentul imbutelierii, al etichetarii ori al distribuirii sticlelor cu lichid roz.
Pentru traditionala degustare de rose-uri de la inceput de sezon de la Bruno, am selectionat asadar cinci etichete care au cuprins atat „campionii” degustarilor din anii trecuti, cat si cativa „challengeri”:
–Corcova rose 2014: de departe preseratul meu, pentru al treilea an la rand! Rose-ul asta are ceva care ma convinge -o fi aciditatea prezenta din atac pana in postgust? o fi aromele discrete, echilibrate, invioratoare? o fi alcoolul extrem de bine integrat? cert e ca acest rose ma atrage, la mare distanta fata de celelalte;
–Nomad, Syrah rose 2014: o surpriza foarte placuta, din gama inferioara ca pret a producatorului Aurelia Visinescu. Nu exceleaza in eleganta si complexitate, dar e echilibrat, cu aciditate asertiva si un final usor intepator;
–Issa, Pinot Noir rose 2014: proaspat lansata crama La Salina, de la Turda, puncteaza unca o bulina verde prin acest rose din Pinot Noir. E fara defectele care „pateaza” atat de des rose-urile din vii tinere -aciditate excesiva, arome artificiale, postgust plat, culoarea e regulamentara, si povestea cramei il poate ajuta sa iasa in fata;
–Liliac, rose 2014. Tot Pinot Noir ca si anul trecut, si imi rezerv dreptul sa ma pronunt mai tarziu asupra acestui vin, pentru ca a fost degustat mult prea aproape de momentul imbutelierii, astfel ca nu i s-a conturat inca o identitate clara. Coloristic sta bine, aciditatea e acoo, ramane ca textura si amprenta aromatica sa se aseze;
–Nachbil rose 2014. Cu siguranta ca acest vin are fanii sai, insa eu nu sunt printre ei. Inteleg faptul ca e vin natural (adica din vie ingrijita conform normelor bio, si vinificat fara drojdii selectionate si alte interventii); inteleg ca e un fel de field blend si nu pot fi controlate proportiile. Inteleg si restul de zahar ceva mai ridicat, si culoarea sangerie, si structura mai robusta decat a unui rose obisnuit. Nu reuseste sa ma convinga din punct de vedere al echilibrului si al amprentei aromatice, si sincer, mi-e dificil sa gasesc asocieri culinare potrivite. Nu inseamna ca e un vin rau, ci ca pur si simplu nu e pentru toata lumea.
Asadar, regele verii are multi pretendenti anul acesta, iar pe langa cei cinci prezentati mai sus, mai sunt inca cel putin de cinci ori pe atatia. Pe care ii vom aborda in degustarile viitoare.
Așadar, Liliac și Corcova, văzut-plăcut, mai mult Liliac decât Corcova, dar erau din alți ani, Nachbil nu-mi amintesc deci și dacă am băut, probabil nu m-a impresionat suficient, iar cu Issa iar m-ai făcut curioasă. Păi treabă-i asta, când eu nu ajung la Turda niciodată în timp util?:)
Pai fuga repede ca e bun!