Rotenberg-ul vechi si nou
Am incercat sa rememorez, inainte de degustare, impresiile gustate si citite despre vinurile lui Rotenberg: Menestrel, Rapsod, Emeritus, Rose, etc: visina, baricuri facute local, taninin agresivi, crama gravitationala, tancuri de plastic, terroir… Pe langa toate cele spuse si auzite, oricine abordeaza vinurile Rotenberg porneste de la niste repere: face Merlot, in Dealu Mare, in general baricat in diverse grade, si experimenteaza cu diverse procedee.
Degustarea de aseara a adus, pe langa mult mai multe informatii, si confirmarea ca soiul Merlot este extrem de versatil, si poate fi „declinat” si „conjugat” intr-o pleiada de combinatii (incepand de la coacere, arderea baricului, drojdii, etc.), si mereu putem descoperi cate ceva nebanuit.
In loc de opening drink, seara a fost deschisa cu noul Merlot Rose 2010. Acesta se situeaza in continuarea seriei de roseuri „aticipe” de la Rotenberg (totusi, pe cand ceva tipic?): culoarea e intensa si vireaza spre carmin si sangeriu, bogat in extract (desi nu a stat deloc pe pielite). Nasul nu impresioneaza prin diversitate si adancime: are fructele de rigoare -zmeura, ceva caisa- si e suficient de intens. Dupa insistente (si mai ales dupa ce se incalzeste) se poate simti volatilitatea alcoolului (in jur de 14%!), si un usor iz de varza (de la fermentatia malolactica?). Nu e un defect major, si poate fi usor trecut cu vederea daca vinul e bine racit. Corpul e mediu, aciditatea domina atacul cu gust de capsuni, zaharul ramas e bine integrat si confera rotunjime. Postgust scurt si acrisor. Un vin de vara, atipic pentru puristi, de asortat cu salate picante, si cu fructe de mare.
Emeritus 2008 a reprezentat elementul de trecere spre vinurile rosii si baricate, fiind cel mai bland dintre ele. Un Merlot vinificat sec, si asamblat din 80% vin baricat 10 luni, si 20% vin nebaricat din 2009, recoltat exclusiv de pe dealul Jugarus. Culoarea e violeta intens, cu reflexii purpurii, adanca. Baricul debuteaza in forta inca din miros, cu note afumate si amarui. Corpul e bazat pe visine: proaspete, coapte, salbatice, compot -se completeaza bine, ajutate de o aciditate liniara si bine punctata. Taninii mi s-au parut mai bolovanosi si aspri decat la Emeritus 2007. Nu este neaparat un defect, pentru ca scoate in evidenta plinatatea fructelor. Postgustul persistent vireaza spre amarui: cacao si coaja de nuca.
Notorius este elementul de continuitate cu vinurile prezentate la degustarea precedenta. A mai trecut un an la sticla (un an castigat, zic eu), timp in care ar fi trebuit sa mai mediteze si sa scape de unele din vechile metehne. Si-a mai lustruit culoarea, devenind un purpuriu regal, intens. Incapatanat cum este, si-a pastrat nasul aspru de coaja de nuca, postav ud si frunze uscate. Deseneaza picioare grele si fumoase pe pahar; corpul este masiv ca un bustean: pruna coapta, visina, lemn ud, si final intepator condimentat cu piper proaspat si tarhon. Taninii sunt „talpa casei”, astringenta si asprimea dezarmeaza orice tentativa de argasire. Vinul acesta trebuie abordat asa cum e, ca pe un mosneag posac si dintr-o bucata: nu se va imblanzi cu varsta, doar povestile pe care le spune vor deveni mai lungi si intortocheate.
Ironia (sau poate Fortuna) face ca ultimul vin din serie sa se numeasca Primus. Neetichetat si neilustrat, in premiera degustat in afara cramei, vinul se doreste a fi o continuare a cunoscutului Merlot 2006. E din nou un vin de terroir, cu struguri de pe un singur plai. Culoarea e cerneloasa, violet inchis, care aproape pateaza paharul. Trebuie lasat la aerisit cel putin o jumatate de ora, timp in care vasul se adulmeca periodic: nasul acestui vin este inconfundabil, cuprinzator, memorabil. Prima senzatie e de smochine confiate: dulceag si exotic. Pe masura ce capata adancime, apare coaja de portocala zaharisita, gem de cirese salbatice, cuisoare si rom. La baza as putea distinge si melasa. Primus miroase ca un cozonac de Craciun, ca un Pannetone: cald, invaluitor, exotic si gustos. Gustul e inca reavan si neasezat: atacul e bogat in tanini, uscand putin gura. Corpul si finalul sunt fructate: magiun de prune, cirese negre, prune afumate, nuca prajita. Postgust persistent, prin toate colturile gurii, dand senzatia de mestecare. Primus e ca o brazda proaspata de pamant primavaratec: dezghetat, aromat, reavan si afanat. Mai are nevoie de inca un an la sticla as zice eu, desi lansarea se anunta a fi la GoodWine. Oricum, butelia pe care mi-am achizitionat-o va adormi cum se cuvine pe un raft vreun an-doi. Alte recenzii aici si aici si aici.
In absenta jovialitatii si caldurii povestilor d-lui Rotenberg, amfitrionul evenimentului a fost d-nul Dan Ionel, reprezentant vanzari,
care a gasit destule cuvinte de spus despre fiecare proba in parte, despre crama Rotenberg si vin in general. Am mai aflat ca recolta anului 2010 nu va fi vanduta distinct, ci folosita pentru a cupaja vinurile din alti ani. De asemenea, anul 2011 a beneficiat de o recolta superioara calitativ, se anunta din nou vinuri mari.
Gazda a fost Crama Noastra, si curtea Centrului Cultural Francez.
Vinul din Cluj 
Pingback: Obsesia roz | Vinul din Cluj
1. Am inceput sa fac rose la insistentele lui Ionel Dan. Nu era in orizontul meu, caci vinificarea e in alb, inox si temperatura controlata. Paradoxal, a inceput sa-mi placa sa-l fac mai ales datorita faptului ca polarizeaza audienta: unii il u il hulesc, altii se dau in vant dupa el. Duminica trecuta , la El Capitan la Snagov, la o masa mare vecina, s-au baut 6 (sase) sticle de rose 2011 cu toate ca pretul era de 150 RON sticla. Credeti-ma ca la banii astia nimeni nu cumpara vinul datorita calitatilor mele de marketeer si nici datorita prezentei mele la o masa alaturata. Iar respectivii sunt rasfatati in vinuri.
2. Miros de varza? cred ca daca asa era, era ceva neinregula cu paharul
3. Dulce? are 2.5 grame de zahar la litru
4. Malolactic? da de unde: nu are pic de acid lactic in el.
5. Rosiile sunt totusi pasiunea mea
6. va multumesc pentru atentia cu care ne urmariti si va asteptam la crama
7. tonul putin acid al raspunsurilor vine de la faptul ca , precum oricarui om normal, nu imi place critica ;)>
@ Mihail Rotenberg: Va multumesc pentru comentariu si pentru atentia acordata blogului meu. Va asigur ca interesul meu pentru vinurile Rotenberg este deosebit, probabil de aici unele nuante mai critice ale comentariilor mele.
Despre impresiile mele gustative si olfactive …sunt pure impresii subiective, asadar mi le insusesc pe deplin.
In calitate de pasionat declarat de vinuri rose, ma bucur ca explorati acest stil de vinificare, si sunt convins ca o constanta in caracteristicile produsului final nu poate decat sa fie benefica. Vinurile rose lansate pana acum difera substantial ca si culoare, aroma, corp, concentratie alcoolica, etc. Linia comuna de vinificare care este evidenta in cadrul vinurilor rosii s-ar putea regasi si la vinurile rose, sa asigure o anumita predictibilitate a acestora.
Pasiunea pentru vin, pentru vinurile rosii si pentru stilurile inedite de vinificare ma fac sa acord un loc special vinurilor Rotenberg in comentariile (si meniul meu), si va promit ca voi onora invitatia la crama; critica se va regasi atata timp cat voi intalni vinuri interesante.
Sa stiti ca eu ma iau cu mult mai putin in serios decat ma iau altii pe mine. Probabil ca as vrea sa regasesc pretutindeni, inclusiv in comentarii, un anumit spirit ludic dar nu „mishto”-ul si „caterinca” pamfletului. Probabil ca m-am gandit : „uite, eu ma joc si lumea ma ia in serios” adica o discontinuitate intre demersul meu si reactia la el. Nu am vrut sa va ranesc jignindu-va. Daca intr-o oarecare masura am facut-o, cer iertare. Cu sinceritate.
Domnule Rotenberg, cred ca iubitorii vinului vorbesc despre acesta cu pasiune, dar nu cred ca e loc de jignire.
Si blogul meu e un demers ludic, o evadare din rigori, o distractie luata in serios. Ma mir in fiecare zi (si ma bucur) cati il citesc si comenteaza. Va asigur ca apreciez sinceritatea cu care scrieti si faceti vin, si cred ca asta e important.
O sa mai incerc o data rose-ul (cu un pahar curat de data asta), dar o sa iau o sticla intreaga, sa nu se piada cumva vreun aspect 🙂 Si despre vinurile rosii, imi mentin promisiunea de a vizita crama, ca sa discutam la locul faptei .
multumesc.
Interesante si inedite unele din informatii, printre ca ca nu va fi nici un vin rosu din 2010. Multam! Tosusi roseul chiar daca deosebit, e un flop, dupa mine. Unora e posibil sa le placa, dar eu prefer un bitter in aceeasi bani:)
Intr-adevar, nici unul din roseurile lor nu e remarcabil, si acesta iese in evidenta doar prin nivelul alcoolic. Deocamdata roseul e doar un by-product la Rotenberg, dar cred ca s-ar bucura multi daca i-ar acorda mai multa atentie.