Baricul lui Pinocchio
Focusul pe consumatorul de vinuri atinge toate ungherele si aspectele consumului respectivei bauturi. Clientul pretentios nu mai e satisfacut cu vizitarea cramei, plimbatul prin vie, probe din tancul de fermentare sau baric. Fisele tehnice cu descrierea detaliata a procesului de fermentare si maturare sunt perimate. Chiar si cumparatul en-primeur capata o noua valenta, odata cu lansarea acestui produs-concept: sticla Pinocchio.
Simplu: o sticla facuta din doaga de stejar, slefuita si rotunjita frumos, cu cercuri de metal si dop resigilabil. Sticla pretinde ca permite consumatorului sa-si matureze singur vinul, dupa bunul plac.
Instructiunile sunt la indemana oricui: se umple cu apa calduta si se lasa 12 ore, pentru a sigila porii. Apoi se goleste, se spala, si se umple cu bautura alcoolica care se doreste a fi maturata: vin, grappa, scotch, etc. Ferita de lumina, intr-o pivnita intunecoasa si cu temperatura constanta, in 10-15 zile poti obtine pentru cantitatea respectiva efectul unei maturari de 6 luni intr-un bari normal.
Treaba e cat se poate de serioasa, produsul a fost lansat in urma unei campanii de strangere de fonduri pentru start-up-uri, si beneficiaza deja de finantari serioase.
Eu ma gandesc deja la viitorul produs: paharul de degustare din doaga de stejar -voi putea pretinde ca am maturat vinul exact 12 minute…
Să înțeleg, atunci, că sunt de unică folosință? Că nu știu ca baricurile să fie folosite de mai multe ori de producătorii serioși.
Nu cred ca se arunca…