E sfarsit de vara si probabil Facebook-ul si celelalte unelte te procrastinare sistematica iti reamintesc cu obstinatie despre plajele si terasele unde ceilalti petrec cu cate un Hugo Spritz in fata si pun hashtag-uri #varalamare, #ebinecandebine sau #cuprietenii. Mersi. Va doresc Excel fericit cand va intoarceti…
Intre timp, dintr-un Cluj muncit de ploaie timp de o saptamana -acea ploaie marunta si persistenta care parca lichefiaza insasi existenta- invart pixul in gura si meditez la locul si menirea blogger-ului de vin in lume.
Cele doua cuvinte sunt importante pentru a defini exact ce facem si ce nu facem cei 20-30 de confrati din aceasta tagma care sufera periodic fluxurile si refluxurile ei. Spun asta in contextul in care tot mai multi incearca sa-i faca pe bloggerii de vin sa scrie „mai bine”, „mai profesionist”, „cu mai multa afinitate”, „mai contextualizat”. Ori tocmai asta e problema: bloggerii de vin nu sunt ziaristi ori critici de vin -„wine columnists” sau „wine critics” cum se numesc pe-afara. Sau cel putin nu pe blog.
Fundamentale pentru un blogger sunt spontaneitatea, autenticitatea, filtrul personal, amprenta individuala. Acestea dau coerenta si creioneaza o identitate (virtuala, e adevarat, dar care de multe ori se regaseste si in cea fizica), dau consistenta scrisului si ideilor, si intr-un final, puncteaza exact acolo unde sufera cel mai mult presa „clasica” : credibilitate. Credibilitatea nu neaparat vazuta ca si documentare, ca si acumulare de informatii, ci credibilitatea ca si consistenta a stilului de a scrie, a gusturilor si a abordarii. Indiferent ca e vorba de o sticla primita ca mostra gratuita, cumparata pe ebay sau dintr-un magazin cu raritati, indiferent ca e vorba de un eveniment la Atheneu ori in pivnita unei crame obscure, abordarea, atitudinea trebuie sa fie -nu, nu impartiala!- ci consecventa si coerenta.
Nu impartialitatea e ceea ce caut cand citesc textul unui blogger, ci amprenta personala, interpretarea individuala a informatiilor, filtrul viziunii proprii. Indiferent ca e exprimata mai direct ori mai voalat, mai abrupt ori mai aluziv. Indiferent cat de controversata e.
Si cred ca doua sunt pericolele care pandesc scrisul unui blogger de vin: pedanteria si imitatia. Pedanteria apare atunci cand un blogger se ingroapa in informatii tehnice, in vintage-uri, temperaturi, ore de fermentatie, cantitati, punctaje, preturi si game, insiruiri de arome, gramaje de zahar si date de export. Ca secretara, ar face o treaba utila, insa eu, ca cititor, caut parerea, filtrarea acestor informatii, cumularea lor intr-un panseu, intr-o parere (cu care pot sa fiu de acord sau nu). Sau macar intr-o intrebare fara raspuns. Pedanteria apare si atunci cand autorul se inconjoara de cuvinte pretentioase, descrieri elaborate si stufoase, hiperbole si intorsaturi de fraza, in spatele carora nu se afla nimic.
Imitatia apare atunci cand bloggerul isi umple paginile cu comunicate de presa ale cramelor, evenimentelor, lansarilor si targurilor, fara discernamant, filtru critic si interpretare personala. Toate campaniile, comunicatele, anunturile si informarile sunt agregate unul dupa altul, la foc continu, fara o pauza de reflectie. Pentru stiri si noutati exista agentii specializate si news-feed-uri, blogul trebuie sa fie locul unde acestea sunt valorizate prin personalizarea acestora, printr-o viziune proprie, prin extragerea unor informatii si plasarea lor intr-un anumit context, care sa fie coerent cu stilul blogului respectiv.
Nu am o problema cu recenziile despre vinurile primite ca mostra gratuita, cu vizitele platite, cu banner-ele pe site, cu product placement-ul, ori cu alte forme de recompensare financiara ori ba din partea diverselor entitati. Nici macar nu am pretentia sa fie semnalizate pe site intr-un fel sau altul -atata timp cat textul este coerent si consistent cu stilul autorului, atata timp cat parerea personala se contureaza clar. E o falsa pudibonderie sa pretinzi ca esti „oripilat” de asemena „practici” care „afecteaza puritatea scrisului”. Sa fim seriosi…
Ma enerveaza insa scrisul fad, pointless, controversele de dragul controverselor, logoreea de detalii, informarile reluate a nu stiu cata oara despre cine stie ce lansare, incoerenta si inconsistenta, scrisul imprastiat.
Dar poate ca mi se trage de la ploaie si umezeala, cine stie…
Sau mult vorbit dar nimic de spus! :)))