„Goede morgen, welkom en Nederlands, welkom en Amsterdam”. Cuvintele acestea, auzite la difuzor intr-o dimineata cetoasa, prin murmurul constant al motoarelor de Boeing, au avut darul sa ma energizeze si sa ma scoata din letargia inspirationala, in care am zacut ceva mai mult de o luna.
Nu ca nu as fi avut ce spune -impresii, ganduri, stari, trairi si hiperbole. Doar ca ele s-au transformat intr-o pasta mentala lipicioasa, amestecate cu maruntisurile zilnice -un fel de colesterol mental, ce ajunge sa sufoce fluxul normal al gandurilor, dinspre idee spre litera scrisa, si poate ajunge chiar sa obtureze pe termen lung aceasta sursa de vitalitate (si sanatate) mentala.
Nici chiar turele lungi de alergare si antrenamentele riguroase nu m-au mobilizat sa scriu, dar cel putin mi-au asigurat doza de „deszapezire intelectuala”, vorba lui Murakami, el insusi un alergator pasionat. Concentrarea pe ritmul antrenamentelor e o placuta rutina, si asigura fixarea atentiei pe un scop -cursa de la sfarsit de saptamana, iar oboseala acumulata e spalata la sfarsit de valul de endorfine ce inunda corpul dupa terminarea cu succes a kilometrilor propusi, urmata de o calda lancezeala de o zi sau doua, si apoi de la inceput: uphill, tempo, intervals… si cate un vin (sau bere) pentru rehidratare..
Da, au fost vinuri de care m-am bucurat acasa, multe mediocre, unele interesante, niste beri artizanale din Cluj ce merita aprofundate … degustari mai putine, ca m-am facut mofturos si mizantrop, nu ma duc chiar la orice invitatie, si mai ales nu-mi mai place aglomeratia si inghesuiala. Ce sa fac, odata ce am prins gustul spatiilor deschise… dar ma va trage si intr-acolo ata curand, ca nu pot sa stau prea mult departe de larma iubitorilor de vinuri.
Deci iata-ma in cel de-al treilea aeroport de pe traseu, bucurandu-ma de o farama de lux, si relaxandu-ma inaintea lungului zbor spre sud-estul Asiei, de unde voi „emite” in urmatoarea saptamana. Si nu ma pot plange de nimic aici in KLM Crown Lounge din Schiphol, caci ospitalitatea si politetea olandeza e la ea acasa: design discret, confort din plin, serviabilitate si punctualitate. Cateodata e bine sa nu faci lucrurile low-cost.
Selectia de vinuri nu e foarte bogata (5 etichete) dar bine aleasa. Un Cremant de Limoux Brut, de Gerard Bertrand, e numai bun sa-mi treaca senzatia de ameteala dupa 2 zboruri. In plus, aduce o nota de brunch sandvisului, ca totusi e duminica… Sauvignon-ul Blanc sudafrican e vibrant si citric, subtire la corp dar galagios, in ton cu soarele cu dinti de afara. Pinot Grigio-ul italian are alta stofa -mai moale, usurel, fara asprime, floral si parfumat, e aproape in fiecare pahar de aici.
Pentru cele rosii e totusi prea matinala ora, asa ca le las pentru zborul de intoarcere.