Bangkok suprasaturat
Totul in orasul acesta e pe volum maxim. Culorile sunt suprasaturate, tari, stralucitoare, chiar si sub praful omniprezent. Mirosurile sunt intepatoare si delirate. Mancarea e sau picanta-arzatoare, sau dulce de-ti dau lacrimile. Fructele au arome nebanuite.
La piata in Bangkok
Florile sunt peste tot, la portile templelor, in piete, in parcuri, plutind pe rau, pe tarabe. Milioane de ghirlande sunt impletite zilnic ca ofranda pentru temple.
Ofrande la templu
Traficul, ah, traficul… Dupa ce accepti ca traficul aici se desfasoara dupa niste reguli nescrise, pe care nu le vei intelege niciodata, ti se va mai lua o piatra de pe inima. Autobuze, autocare, camioane, masini de toate felurile, taxiuri, scutere si pietoni, vanzatori ambulanti si tuk-tuk-uri, biciclete si moto-taxi, turisti dezorientati si maturatori de strada, toti reusesc sa coexiste relativ pasnic: nu am auzit deloc claxoane, certuri si strigate, si nici nu am vazut accidente.
O intersectie in Bangkok
Templele sunt aproape la fiecare colt de strada, de la mici altare cat o cabina telefonica la uriase complexe de cladiri, pentru care nu-ti ajunge o zi sa vizitezi. Evident, exista 4-5 atractii care trebuie vazute pentru o experienta completa, insa si templele mai marginase iti pot oferi o privire mai linistita; am avut norocul sa asist chiar la un fel de vecernie.
In curtea templului
Desi nu am fost mereu un fan al macarii asiatice, sunt de parere ca aromele si gusturile sunt o parte indispensabila dintr-o experienta completa. Am gustat niste chestii pe care le mai stiam si care imi placeau oricum (pad thai si dim sum), asadar nu mi-am pus inca papulele pe marginea prapastiei. Dar mai e timp, caci Bangkok-ul e un melting pot culinar, cu influente greu de identificat, din toata lumea. Am vazut si chiar si ceva ce semanau a sarmale… doar ca erau in frunze de banan… 🙂
O cina thailandeza
Din sum din mers
Despre bautura, am ramas deocamdata la bere. Oferta locala e generoasa, cu cateva marci mai mainstream -Chang, Singha, Leo, Archa- dar si cu multe chestii mai dubioase. As incerca si vinul de orez, despre care am inteles ca ar fi o preferinta locala. Dar deocamdata, dupa zeci de kilometri batuti pe zi (nu glumesc!) tot un lager acrisor si intepator merge pe gat cel mai bine.
Bere thailandeza
Singha beer
Am auzit cum ca ar exista niste plantatii de vie, undeva in sud, si ca se face ceva vin -Shiraz si Colombard. Inca cerecetez problema. Sigur gasesc ceva in Bagkok…
In curtea templului
Vinul din Cluj 
Pingback: Regele si trubadurul | Vinul din Cluj