Cupaj curcubeu
Cu vinurile din soiuri aromate am avut intotdeauna cea mai complicata relatie. Am avut perioade cand nu ma puteam satura de valurile invazive ce ieseau la fiecare rotire a paharului, si perioade cand nici nu le bagam in seama; perioade cand nasul imi fremata doar la auzul numelui Gewurztraminer, si perioade cand aciditate si mineralitate era tot ce-mi trebuia; perioade cand colectionam descriptori exotici de arome (iasomie, mirt, caisa necoapta, piersica tarzie, infuzie de petale de trandafiri…), si perioade cand pretuiam doar austeritatea si minimalismul.
Va dati seama ca soiuri precum Muscat, Gewurztraminer, Sauvignon Blanc, Riesling, ori autohtonele Tamaioasa, Grasa, Busuioaca, cad recurent in dizgratie, si apoi revin cu aviditate si mai mare.
Dintre toate, Sauvignon-ul Blanc nu a pendulat atat de mult intre extreme; l-am considerat mereu un soi cu care am o intelegere tacita: el ma trezeste din letargie, si eu ii acord intotdeauna prezumtia de vin onest. Soiul asta are darul sa acorde o doza de seriozitate chiar si celor mai fistichii cupaje, de exemplu, vinificat demisec, langa un Muscat din vie tanara, de la Dragasani, de la Avincis. Simpla insiruire a aceste soiuri deja incepe sa-mi gadile curiozitatea papilelor, si imi vorbeste inca inainte sa apuc sa deschid gura.
Apropo de perioadele de mai sus, acum l-as bea doar usor racit, din pahare largi de vin rosu, ca aromele sa fie cat mai zglobii si jucause. In ton cu locuinta vecinului.
Muscat si Sauvignon Avincis demisec
Vinul din Cluj 