Emigrantul, Roscata si Intunecatul
Pentru a doua oara scriu despre berile artizanale de la Hopheads Brewing. Ingrijorator, nu? Ma transform oare din wine snob in hipster? Sunt putin preocupat, pentru ca este o dovada tulburatoare ca papilele mele nu ma vor lasa niciodata in pace, si ma vor indemna sa degust alte si alte obscure lichide fermentate. Ce chin…
Am scris aici cum a reusit Darko si a sa micro-berarie sa ma convinga ca exista viata dupa munca, si bere dupa alergare. Ei, ironia face ca eu sa fi degustat atunci extremele spectrului, ca sa zic asa, adica cea mai ușurică si cea mai rigiduță bere. Exista inca trei shades of beer intre ele, respectiv cea aurie, cea roscata si cea castanie. Asta daca nu cumva mi-a jucat feste lumina. Adica obscuritatea.
Hophead Brewing
Sa trecem deci la viata de noapte, caci atunci am avut ocazia sa ma intalnesc cu acest quintet de beri. Immigrant Ale este ceva mai intens colorata decat precedesoarea Auto-Pilot, dar asta se poate observa cel mai bine doar la lumina zilei. Sub o lampa abajurata, culoarea cade in zona secundara, ceea ce te obliga sa casti bine papilele, ca sa distingi printre notele de coaja de portocala, biscuit, si ceai de sunatoare. Si am savurat fiecare inghititura, pentru ca e genul de bere unde amareala de hamei e in plan secundar, iar in rolul sopranei e maltul fermentat. E o bere ce merge bine la masa, in completarea unei salate Caesar cu mult parmezan si sos de ansoa.
Immigrant Ale
Red Line functioneaza la unison cu gandurile tale, asta e senzatia dupa primele inghitituri. Daca vrei sa apesi acceleratia, devine usor de baut, fluida si mai cere inca una; daca vrei sa te bucuri de peisaj, stie sa se intinda languroasa in pahar, sa-si arate rotunjimi si forme. Se misca gratios, dar poate sa fie si brutala, neiertatoare cu papilele, lasand totusi sentimentul ca sunteti o echipa. Sau un cuplu.
beri Hophead Brewing
Dark’Oh te face sa te simti ca intr-un fotoliu cu tapiserie de piele. Din aia adevarata, nu ceva imitatie care scartaie la fiecare miscare. Te invaluie si te simti comod din momentul in care s-a ajezat pe limba ta. Da, e usor aspra si amara, da, are miros de espresso rece, da, are o textura incat iti vine sa o mesteci. Dar treci peste detaliile astea, ca un boss ce esti, deoarece stii ca exact asa trebuie sa fie. Iti sprijini bastonul de mahon cu maciulie de argint de marginea mesei cu placa de marmura, si ridici in lumina paharul larg cu buza subtire, si te joci cu bulele si spuma asa cum te-ai juca cu fumul unui trabuc imaginar. Simti in gura arome de havana si melasa si cafea verde. Esti pe plantatia ta, ce mai…
Dark’Oh dark ale
Intrebarea redundanta este: si, care ti-a placut mai mult? Raspunsul este o privire lunga si o tacere semnificativa. Un boss nu da detalii triviale.
Red Line, Dark’Oh, Opium
Vinul din Cluj 
Deşi beau doar apă, îmi place cum scrii despre aceste licori, care, până la urmă, fac viaţa mai frumoasă!