Memoria papilelor
Se zice ca muschii au o memorie a lor, si miscarile pe care le facem -in special cele sportive- se acumuleaza intr-un fel de „banca de memorie” a muschilor. Astfel, atunci cand reluam activitatea respectiva dupa o intrerupere indelungata, e mult mai usor decat daca ar trebui invatata de la inceput. Expresia „usor ca mersul pe bicicleta” de aici vine, si are o baza cat se poate de stiintifica, confirmata de numeroase studii.
La fel si in alergare –citeam deunazi intr-un articol– muschii „depun” fiecare kilometru alergat in respectiva „banca de memorie”, care e accesata atunci cand alergatorul reia activitatea dupa o pauza indelungata. Practic, cu cat alergam mai mult, cu atat „depunem” mai mult in memoria muschilor si articulatiilor. Frumusetea vine din faptul ca acest depozit poate fi accesat oricand, fara comisioane si alte taxe, si fara limita superioara. De fapt, cu cat depozitul e mai „gras”, cu atat preluarea informatiei se face mai usor.
Fara sa am pretentii stiintifice, sunt convins ca exista si un fel de memorie a papilelor gustative, si atunci cand ne reintoarcem la un anumit vin ori stil de vinificare, aceasta „banca” se activeaza. Iar acest Beronia Reserva 2011 mi-a activat „depozitele” de memorie despre soiul Tempranillo si regiunea Rioja, si despre cum ar trebui sa arate un vin rosu bine facut.
Beronia 2011 Reserva
L-am potrivit intr-o seara destul de rece, dupa o tura de alergare de vreo 12 km, cand aveam nevoie de niste comfort food si comfort wine. Si e exact genul de vin ce livreaza ce te astepti, nimic imprevizibil, totul e la locul lui -tanini, aciditate, nas cu fructe negre, corp iute si sprintar, si postgust cu ierburi aromate. Pune frumos in valoare o portie de somon inabusit, cu ierburi provensale, crema de spanac, si cous-cous. Un strop de sos de soia face minuni, si rezoneaza bine cu vinul. Impreuna, sunt inca un gust de bagat la banca memoriei, plus sentimentul de satietate si satisfactie dupa efort.
vin rosu cu somon si spanac
