Liliac Feteasca Alba
Se spune ca primul lucru care iti vine in minte dupa o degustare reusita, cateodata chiar inainte de a lasa jos paharul si a-ti lua ramas buna de la ceilalti participanti, este gandul la urmatoarea degustare. Si va spun din inima ca, nici n-am iesit bine pe usa celor de la Comtesse du Barry, ca am si cautat detalii despre Turul Ciclist al cramei Liliac, ce va avea loc in 14 mai. Da, la Batos, bineinteles.
vinuri Liliac
Desi, nu cred ca voi rezista atat de mult fara sa incerc din nou vreunul din vinurile Liliac, si probabil ca voi profita de prezenta lor la targul WineUp din aprilie. Voi profita de ocaziile respective sa-mi aprofundez impresiile despre Liliac Pinot Noir 2013 si Liliac Orange Wine, vinuri pe care le-am incercat in aceasta degustare. Si care merita mai multa atentie, liniste, tihna, discutii prelungite, cu divagatii largi si paranteze care nu se mai inchid. Timpul pe care l-am petrecut cu ele in pahar a fost mult prea scurt ca sa mi se sedimenteze impresiile, si e nevoie de timp, credeti-ma, pentru fiecare din ele: Pinot Noir-ul este extractiv si dens si amplu, iar Orange Wine-ul din Chardonnay este plin de contraste de la un capat la altul. Dar deja v-am zis prea mult.
degustare cu Liliac
Despre noile etichete Young Liliac am mai povestiti aici, deci nu-mi ramane decat sa ma leg de Feteasca Alba 2014. Si e greu de gasit vreun repros, dar ma voi stradui 🙂 Temperatura de servire, pentru inceput, e importanta: prea rece, si vinul va parea aspru si intepator sub presiunea aciditatii inalte; prea cald, si poate deveni plat si obositor. Zona optima zic ca e totusi destul de larga, undeva intre 12 si 15 grade (ceva mai mai mult decat cele 10 grade recomandate pe contraeticheta), ceea ce permite totusi ca vinul sa fie servit in conditii rezonabile, fara sa fiti tot timpul cu ochii pe termometru si frapiera cu gheata. Dar atunci cand nimeriti acest sweet spot de temperatura, vinul e perfect echilibrat, cu o aciditate sanatoasa, ardeleneasca, ce sustine o constructie aromatica ceva mai intensa decat ne-am obisnuit de la acest soi -clasicele note de ierboase-amarui, completate insa frumos de flori de camp, si usoare impresii tropicale, de lamaie zaharisita. Cu un corp zvelt si degraba curgator, n-as vrea sa ramaneti totusi cu impresia ca e un vin usurel, buna doar de sete. Are ceva consistenta si fibra care sa-l faca potrivit pentru preparate ceva mai aventuroase -tartine cu pasta de peste afumat, de exemplu.
Hai, ca ma duc sa ma inscriu la cursa!
Vinul din Cluj 
14 mai e zi alocata…
…alocata sportului 🙂