Si regretatul conte era corsican, ca si Imparatul. Atat unul cat si celalalt au avut o inclinatie spre calatorii si descoperiri. Ambii s-au aventurat in imprejurari neprietenoase, uneori deschis ostile, si s-au confrunrat (armat sau birocratic) cu sisteme retrograde.
Estul Europei a fost in fruntea preocuparilor pentru amandoi. Insa in timp ce pentru cetateanul Bonaparte a insemnat o campanie lunga, obositoare si epuizanta, pentru Guy de Poix auspiciile au fost mult mai favorabile. „Campania” sa in est a insemnat fondarea probabil a primei crame private de dupa ’90, a unei intregi filozofii a vinului, si a unei serii respectabile de vinuri ce se preteaza onorabil la invechire.
Si bineinteles, ii datoram sosirea rose-ului autentic frantuzesc -o prezenta fireasca vara pe orice terasa- dar are a luat un efort considerabil de convingere.
Din aceste considerente m-am bucurat sa vad noile „haine”ale contelui, respectiv seria de trei noi etichete de la SERVE. Aceasta cuprinde cupaje -alb, rose, si rosu- sub denumirea „Rezerva Contelui”. Banuiesc ca pozitionarea (atat ca imagine cat si la calitate) e undeva intre Vinul Cavalerului si Millenium. Si m-am bucurat de asemenea sa constat ca hainele s-au schimbat doar pe exterior, pe interior ramanand acelasi rose proaspat, elegant, incisiv si racoritor. L-am alaturat cu niste sarmalute fragede si delicate, adevarate bijuterii culinare, ce s-au topit la prima adiere a aciditatii vinului. Dar sa nu devenim prea sentimentali, e doar in rose la urma urmei…