Alergare pana la Brescia
O vorba inteleapta spune ca orasele cu adevarat frumoase arata bine si pe vreme urata. Si nu am dus lipsa de vreme ploioasa si rece in cele trei zile cat am petrecut saptamana trecuta in Brescia si prin imprejurimi, intr-o vizita destul de inopinata. Am descoperit un oras cochet si aranjat, inconjurat din toate partile de munti impaduriti, avand centrul istoric de rigoare, castelul pe deal, ruine romane, dar si strazi aranjate nemteste.
pierdut in Brescia
Cumva Brescia e in umbra mult mai celebrelor orase din apropiere -Bergamo, Verona, Milano. Chiar si lacul din apropiere, Lago d’Iseo, e eclipsat de Como si Garda. Iar vinurile din Brescia cad bineinteles in urma fratilor mai mari din Franciacorta, Langhe, Toscana si Piemonte. De branzeturi ce sa mai zic? Grana Padano si Provolone sunt vedetele.
Lago d’Iseo
Mi s-a parut destul de ciudata aceasta izolare, pentru ca nu e deloc o provincie saraca -sa mentionez doar ca langa oras sunt fabrici pentru camioanele Iveco, pentru masinile Buggatti, si pentru pistoalele Beretta… E cumva o provincie prea …ca la tara, fara o atractie notabila, amplasata intre celebritati. Merita insa din plin vizitata si gustata, pentru ca are tot ceea ce au si provinciile vecine, plus mult mai multa linsite si farmec autentic.
Am descoperit un soi rosu local –Marzemino– care da un vinisor iute curgator si usor, zglobiu, cu multa aciditate, fruct, tanini insesizabili, si savoare din plin. Bun dupa o tura de alergare.
vin din Brescia
Vinul din Cluj 