Oda berii
„Mai multă bere, mai putină suferinta si durere. Sanatatea subrezita, cu bere trebuie intarita. Berea buna si spumoasa face viata mai voioasa. Cine bere nu bea, suparat era, dupa ce-a baut, bucuria pe fata i s-a asternut. … Sanatate si putere, gasiti numai in bere. … Pretutindeni – acasa sau la drum – berea e un sfetnic bun.”
Si altele asemenea…
Elogiile nu-mi apartin, ci pantagruelicului scriitor ceh Bohumil Hrabal. Un fin observator al vietii cotidiene si al naturii umane, Hrabal mizeaza pe autenticitate si realism dezgolit de orice urma de pudibonderie pentru a-si seduce cititorul, insa proza sa e din plin impanata de franturi de un umor colosal, ori fragmente delicate, poetice, tandre, alternand brusc cu dialoguri grotesti. Il regasim atat in celebrele romane „Trenuri cu prioritate” ori „L-am servit pe regele Angliei”, cat si in proza scurta, aparuta recent intr-o culegere sub numele de „Vremurile bune de altadata”.
Intr-una din povestirile din volumul de mai sus am regasit fragmentul din introducere -personajul din text caruia ii apartin le compune drept mesaje publicitare.
Cu ele in minte am luat de pe raft de curand doua noi beri cehesti de la Staropramen -Granat si Dark. Cea Granat, dupa cum ii spune numele, e o bere aramie clasica, imbinand aromele de malt prajit cu o amareala de hamei verde si note citrice racoritoare, toate peste o textura mai lejera decat ar lasa sa se inteleaga culoarea. Varianta Dark aduce note de cafea rece, paine neagra si amareala coapta, cu spuma densa si persistenta, gustoasa.
Si asa cum nimic nu e alb ori negru in universul lui Hrabal, si aceste doua exemplare nu sunt nici beri de sete, nici artizanale, ci mai degraba bune be baut la apus, in liniste, dupa o tura sanatoasa de alergare, cand parca ai manca ceva, dar nu stii ce, parca ai bea ceva, dar nu esti hotarat… Literatura salveaza tevatura!
Vinul din Cluj 