Zona de confort
Cand i-am spus unui amic ca vreau sa fac un triatlon, m-a intrebat daca e acelasi lucru cu un threesome. M-a amuzat metafora (nici acum nu stiu daca a spus in gluma). Da, intr-un fel e un threesome din trei sporturi: inot, ciclism si alergare -in ordinea asta. Seamana si mai mult cu activitatea …respectiva in trei, cand e facut tip stafeta: fiecare concurent face alta proba, si contribuie la timpul echipei.
Betfair Triatlon Tarnita 2016
Acum, sa nu se inteleaga ca am ajuns cu cursele de alergare in zona de confort! Departe de mine gandul asta, mai am multe de invatat (si de alergat!); insa, dupa un calendar incarcat al curselor din primavara si prima parte a verii, e o metoda buna de resetare fizica si mentala sa incerc si alte tipuri de curse. Asa ca am facut partea de inot din stafeta. 1500 m. In apa deschisa respectiv in lacul Tarnita de langa Cluj, in cadrul Betfair Sports Challenge -Triatlon Cluj.
Retrospectiv privind, am fost veriga slaba a stafetei, cu un timp de 41 min. Am obtinut totusi o clasare onorabila pe echipe (locul 16) datorita colegilor de la ciclism (30 km offroad) si alergare (9 km offroad), care au recuperat cat au putut.
E o experienta noua, din multe puncte de vedere: o cursa de tip nou, alt antrenament, alt tip de efort, alta pregatire… Plus, inotul in ape deschise are farmecul sau: temperatura e de 18 grade (si n-am avut neopren..), startul e din apa, sunt curenti reci, traseul nu e drept, lipsesc marcajele clasice, orientarea e mai dificila, aglomeratia de la start… Am scos un timp ceva mai bun decat la antrenamentele din bazin, dar departe de a fi competitiv. Dar macar stiu ca pot, si care e punctul de unde pornesc cu imbunatatirea. Next challenge: un triatlon individual complet.
2011 Juhfark Royal Somlo
La fel si cu vinurile, e bine sa iesim din zona de confort, sa incercam gusturi noi, stiluri diferite, chiar daca sunt mai greu de inteles de la primele inghitituri. Am acceptat tripla provocare a unui Juhfark 2011, de la Royal Somlo, din Ungaria: un soi rar si dificil de vinificat, un vin organic, si in plus cu cinci an vechime. Reteta sigura de esec gustativ, nu?
Dimpotriva, vinul e interesant si provocator: o aciditate uriasa, o textura medie, catifelata, un final prelung si intepator, un melanj interesant de arome proaspete, verzi inca, si note usor oxidative.
N-am antrenamentul necesar pentru a aprecia toate fineturile unui astfel de vin, dar m-am bucurat de o resetare a papilelor si gusturilor. Si cine stie, pe viitor poate fac un threesome cu niste vinuri din astea..
Vinul din Cluj 
Pingback: Dans pe doua roti | Vinul din Cluj