Suplinitor la degustare
Ieri seara m-am intors la o distractie de mult uitata de mine, respectiv degustarile in blind si punctarea vinurilor. Probabil ati observat ca de ceva ani nu mai acord nici un fel de punctaje ori calificative, si n-am mai fost pe la degustari cu fise si tot tacamul; m–am concentrat pe senzatia de moment pe care mi-o da vinul, contextul cultural mai larg, experientele personale legate de vin si trairile asociate. N-am de gand sa renunt la acest stil care ma defineste, dar …e bine din cand in cand sa fac cate o variatie.
Si m-am bucurat cand am primit de la Mihai aka Berbecutio invitatia de a participa la obisnuita degustare de lunea seara de la Zexe Zahana. Fiind intamplator prin Bucuresti, nu am putut refuza, mai ales ca el nu putea sa participe. Dar macar un Mihai tot a fost acolo, chiar daca nu am avut nici pe departe o prezenta atat de captivanta si charismatica ca a sa. Si nici textul de fata nu va avea aciditatea si aplombul cu care ne-am obisnuit de la al nostru confrate.
In schimb, asa cum imi sade bine, va voi relata impresiile generale si cateva ganduri despre vinurile care mi-au placut. Am avut asadar la degustare Feteasca Alba si Feteasca Regala. Obiceiul locului e ca vinurile (servite in blind, bineinteles), sa fie grupate pe paliere de pret, pret calculat dupa cel al producatorului, fara TVA. Fisa de degustare a fost completa si complexa, si a necesitat un pic de obisnuinta. Despre atmosfera, nimic rau de zis, cei de la Zexe si de la Old Team Distribution au fost niste gazde exemplare.
degustare Feteasca Alba si Regala
In mod surprinzator pentru mine, am avut mult mai multe probe de Feteasca Alba decat Regala, cumva ma asteptam sa fie invers. Respectiv, 12 Albe si 9 Regale. Vinurile au fost luate direct din stocul distribuitorului, din ceea ce avea la vanzare in momentul respectiv, fara sa fie probe ori mostre trimise de producatori. Implicit, au fost vinuri din diferiti ani (din 2012 pana in 2015), si in diferite stadii de evolutie organoleptica… Intr-un final insa, asta e ceea ce distribuitorul trimite in restaurant/bar/terasa, si asta se va gasi in meniu si in paharul consumatorului.
In gama de pret sub 30 lei, la Feteasca Alba au fost dezamagiri pe linie, cu unele vinuri pur si simplu de nebaut. Au fost si etichete cu pretentii, care m-au surprins in cel mai neplacut mod. Sa nici nu vorbim de tipicitate… Ceva mai bine au stat cele din gama 30-50 lei, cu vreo 2 vinuri bune spre foarte bune (punctaje peste 86-87). La gama asa-zis superioara, peste 50 lei, vinuri bune dar nimic impresionant. Deci Feteasca Alba e hmmm…
Ceva mai bine au stat lucrurile la Feteasca Regala. Vinuri mult mai corecte si bine facute, insa imprastiate ca si stil de-a latul intregului spectru, de la cele ultra acide si citrice, pana la cele baricate si „insiropate”. N-am gasit vreo comoara ascunsa, insa vreo doua vinuri mi-au atras atentia ca si raport calitate-pret. In gama superioara de pret, calitatea a facut un salt evident, vinurile fiind clar facute cu mai multa atentie. Aici am si recunoscut doi dintre producatori, stilul lor fiind dealtfel usor de identificat- respectiv Sole Recas si Liliac.
Pentru cei care au fost acolo, preferatele mele au fost: Feteasca Alba -probele 5, 8, 11, iar la Feteasca Regala probele 17, 18, 20, si poate 21 daca ar fi fost ceva mai bine aerisita. Si gata, predau legatura catre Berbecutio, sa nu mi se urce la cap 🙂
Vinul din Cluj 