Ispita din Burgundia
Ar fi frumos si tentant sa ma las prada ispitei de a tine aici o prelegere despre Burgundia si istoricul vinurilor sale, incepand de la celebrul edict al lui Filip cel Indraznet din 1395, in urma caruia s-au delimitat clar zonele de cultivare ale soiurilor Gamay si Pinot Noir, cu consecinte ce vibreaza pana azi. Ori sa ma lansez intr-o dezbatere de detaliu asupra clasificarii calitatii vinurilor din aceasta regiune, cu cele patru trepte, si a modului cum se reflecta in informatiile cuprinse pe etichetele si contraetichetele acestor vinuri, si de ce aceste etichete sunt atat de greu de descifrat, si cum cunoasterea producatorului este esentiala. Sau sa argumentez de ce un Beajolais Cru, mai ales dintr-o apelatiune respectabila, ca si Fleurie ori Moulin-a-Vent, nu are nimic in comun cu Beaujolais-ul Nouveau, decat cel mult faptul ca impart (in mod nefericit) acelasi nume, si cum producatorii de Beaujolais Cru se straduiesc sa promoveze denumirea apelatiunii, mai degraba decat titulatura generica de Beaujolais.
Dar pentru toate acestea, si multe alte discutii, mai bine ati fi venit la degustarea vinurilor din portofoliul casei Louis Latour, organizata in urma cu cateva zile de Cramele Recas, importatorul lor oficial, prin amabilitatea careia am primit si eu o invitatie. Am avut ocazia sa degust de-a lungul timpului, vinuri din portofoliul acestui reputat si respectabil producator si negociant, in special Chardonnay-uri. De data aceasta insa m-am bucurat ca am abordat si alte vinuri decat cele mainstream, purtand cunoscuta eticheta alb cu verde.
vinuri Burgundia de la Louis Latour
Am inceput degustarea cu un Aligote de Bourgogne 2014, vin care a fost aproape cel mai interesant al serii, departe de exemplarele subtirele de la noi. A avut structura, textura, evolutie aromatica, si un final usor picant. Doua Chardonnay-uri au continuat succesiunea -unul din Macon-Burgy, 2014, de la casa Henry Fessy, iar al doilea tot de la acelasi producator, insa cu o treapta de calitate mai sus, purtand apelatiunea Vire-Clesse. N-as spune neaparat ca au fost generice, ci corect facute, nimic de reprosat, insa nu mi-au surprins papilele asa cum a facut-o Aligote-ul.
Cel mai bun vin al serii a fost Chablis-ul 1er Cru Montmains, 2014. Un vin de o densitate si textura uimitoare, mai ales ca nu a avut deloc contact cu lemnul. Concentrarea aromelor, echilibrul cu aciditatea inalta, finetea, evolutia frumoasa la pahar, au tradat un vin de mare clasa, dintr-un an foarte bun pentru regiunea respectiva, vin cu o perspectiva de pastrare si evolutie la sticla ce depaseste un deceniu.
La vinurile rosii, am inceput cu un Beaujolais-Villages 2015, tot de la Henry Fessy -un vin usurel, dar generos in arome, cu fruct si suculenta din plin. Au urmat doua exemplare din tot ce poate mai bun Beaujolais-ul si Gamay-ul: un Fleurie si un Moulin-a-Vent, ambele din 2014. Se simte diferenta dintre cele doua apelatiuni, una mai aspra si incisiva, cealalta mai fina si feminina, si mai ales se simte diferenta fata de treapta inferioara de calitate, Beaujolais-Villages. Fara sa fie cine stie ce revelatii, sunt vinuri serioase, cu textura, tanin, complexitate, evolutie la pahar, si tot ce mai trebuie.
Bineinteles, odata ce am trecut la Pinot Noir, am simtit ca bem vin. Am fost cu adevarat rasfatati avand un Pommard 2011 -una din cele mai respectabile apelatiuni din Cote d’Or. Fin, suav, delicat, floral si matasos, cu tanini avand textura unei batiste, si aciditate blanda, e un vin de poveste, cu arome elegante si schimbatoare, dar destul de fragile, ce se pierd repede daca se incalzesc prea mult in pahar.
A fost o excursie frumoasa prin Burgundia, chiar daca nu am iesit din Bucuresti.
Vinul din Cluj 
Referitor la Aligote-urile de la noi, nu toate sunt subtiri. Ati incercat SARICA – Aligote, cel premiat cu Argint la ICWB 2016? Sau Aligote din gama CAII DE LA LETEA – editia limitata?
Am incercat cel de la Sarica din cele mentionate de tine, plus exemplarele de la Gramma si Averesti, din mai multi ani. La nici unul nu am intalnit textura, eleganta aromatica si profunzimea celui frantuzesc.