Al 11-lea ceas
Daca Retezatul impresioneaza prin masivitate, Fagarasul prin crestele spectaculoase, Parangul prin salba de lacuri, iar Apusenii prin vaile carstice, Piatra Craiului cu siguranta ce este cel mai sexy munte al nostru. Aceasta adevarata bijuterie a Carpatilor, acest ou Faberge montan daca vreti, are de toate: stanci spectaculoase, trasee de catarare, prapastii, dar si poieni largi, pajisti, paduri. Si toate acestea condensate in cativa kilometri de creasta, amplasate aproape la indemana oricui, accesibile dar nu lipsite de pericole. Si acesta e doar unul din paradoxurile acestui masiv mic (!): ascutit dar delicat, mic dar totusi intins, in cativa pasi poti sa treci de la pasuni insorite la cotloane de stanca reci si umbrite, de la alergare la catarare aplina, de la poteci acoperite cu muschi, la grohotis si bolovani. Pana si laturile sale au identitati diferite: latura vestica, cea dinspre Plaiu Foii e abrupta, stancoasa, se ridica ca un perete aproape vertical, pe cand cea estica e domoala, cu dealuri impadurite, poteci ce serpuiesc prelung pana sa ajunga sub creasta.
L-am abordat acum mai bine de zece ani, iar intre 2006 si 2009 am descoperit cate putin, atata cat m-a lasat muntele, din frumusetile mai ascunse. Imi aduc si acum aminte de saptamana petrecuta in septembrie 2009 in tabara de alpinism a lui Marian, cu corturile langa refugiul Diana, invatand tainele hamului, ale corzii si prizelor… (merci, Marian!)
Apoi a urmat o lunga despartire. Prea lunga. Din mersul masinii am mai admirat, trecator, crestele, incercand sa ghicesc pe unde vine refugiul Lehman, ori Braul de Mijloc… Si iata ca la 10 ani de la primii pasi spre cabana Curmatura, m-am intors. In al 11-lea ceas.
privelistea din Saua Funduri
Si lucrurile s-au potrivit ca in acest an sa fie a 11-a editie a Maratonului Pietrei Craiului. Un concurs ca o poveste, a carui poveste se rescrie in fiecare an. Practic, acest eveniment a pus bazele alergarii montane de la noi, fiind cursa cu cele mai multe editii consecutive. Multe alte curse s-au infiintat de atunci si atrag valuri de alergatori, unele sunt mai lungi, altele mai abrupte, altele mai tehnice ori solicitante, altele cu diferenta mai mare de nivel, ori mai spectaculoase. Pe langa vechime insa, MPC are un prestigiu aparte, dat de cateva caracteristici: are doar proba de maraton (fara variante mai scurte ori mai lungi), traseul intotdeauna inconjoara (imbratiseaza, ar zice Lucian Clinciu) muntele, si din cate stiu e singura cursa de la noi unde nu e suficient sa te inscrii, ci e nevoie sa fii acceptat, pe baza experientei anterioare in alergare. N-as sustine neaparat ca e cursa celor mai buni, insa cei care vin la MPC sunt mai mult sau mai putin veteranii alergarii montane din Romania. Si da, vin si cei foarte buni.
Aceasta cursa are si o insemnatate personala pentru mine: cu ea in minte m-am apucat anul trecut de alergare, indraznind sa visez ca intr-o zi voi trece de bariera efortului primilor 5 km, si voi alerga macar o parte din traseu. Si am fost rasplatit weekendul trecut cu intregul traseu, cu o vreme ideala pentru alergare, inconjurat de amici alergatori, de peisaje asa cum le stiam, si de voluntari inimosi.
Maratonul Pietrei Craiului 2016
Caci o cursa de genul asta are intotdeauna trei personaje principale: muntele, alergatorii si voluntarii. Iar daca alergatorii au fost la start de la primele ore ale diminetii, voluntarii au fost cu siguranta chiar cu cateva ore mai devreme, si apoi au avut energia sa daruiasca voie buna si zambete, timp de multe ore, sutelor de alergatori. Au adus chiar si o chitara pana sub creasta, tulnice, si mai stiu eu ce instrumente de facut zgomot. In plus traseul a fost invers.
Da, invers. Adica nu in sensul acelor de ceasornic, cum s-a alergat la cele 10 editii anterioare. Respectiv, a fost cam asa: pornire din Zarnesti pe asfalt, urcare usoara pana la Coltul Chiliilor, apoi abrupta la refugiul Diana, coborare in picaj pana la Plaiu Foii, cativa kilometri de plat si urcare medie spre refugiul Spirlea, traseu padure-stanca spre la Umeri, traversarea Marelui Grohotis, urcarea obositoare pe Valea Urzicii, si apoi portiunea tehnica de la iesirea spre Saua Funduri, lunga coborare prin padure si pajiste spre la Table, stana Grind, o mica urcare prin Saua Joaca, apoi drum forestier spre Magura, coborarea pe firul vaii pe la Fantana lui Botorog, si din nou intrarea pe asfalt in Zarnesti, un mic slalom pe strazi, si finish-ul intors cu 180 de grade!
alergare in Piatra Craiului
Am pornit hotarat sa ma bucur de traseu si de aceasta reintalnire cu muntele, m-am lasat dus insa de val si am urcat concentrat doar pe ritm, poteca si hidratare, si abia sus, in Saua Funduri m-am trezit cu privelistea servita in fata, drept care am facut si poze. Coborarea, ca de obicei, crunta pentru genunchii mei, extenuanta, in special pentru ca ramasesem fara apa. Au fost nesfarsite minutele cand alergam ametit de sete, impiedicandu-ma de radacini, strangand in mana bidonul gol, abia vedeam tricourile colorate ale alergatorilor care ma intreceau. Visam la ploi de mai, la lacuri de smarald, la ghetari arctici… La ultimul punct de ajutor insa, la Casa Folea am gasit minunea, elixirul tineretii, nectarul zeilor: supa fierbinte de gaina, cu taitei si patrunjel verde, servita direct din galeata! Am indesat vreo trei bucati mari de cascaval Moeciu in gura, si le-am spalat pe gat in jos cu doua cani de supa fierbine, si am prins aripi. Literalmente, m-am simtit alt om, mi-am dat drumul la picioare, iar ultimii 10 km au fost o placere. N-am mai recuperat timpul pierdut, dar am trecut linia de finish cu un zambet larg.
Seara, la o pizza proaspata si binemeritata, am deschis o sticla de Maluri de Prut 2015 -celebrul cupaj de Feteasca Neagra si Babeasca de la Purcari. Asa cum simbolizeaza si eticheta, vinul asta aduce oamenii impreuna, la fel ca si alergarea. Parca n-ar fi avut acelasi gust baut de unul singur, ci trebuie neaparat condimentat cu povesti din curse trecute si viitoare, patanii de pe traseu, mici barfe din lumea alergarii, si cascaturi furisate dupa o zi lunga.
Maluri de Prut 2015, Purcari
Vinul din Cluj 
