Mi-am amintit in urma cu cateva zile, rasfoind niste notite mai vechi despre vinuri, cat de greu mi-a venit sa scriu unele dintre ele. Asemanator cu sentimentul pe care il ai cand ai terminat o carte buna, si iti ramane in minte, dar in acelasi timp vrei sa o alungi, sa o inchizi undeva, ca acele trairi si amintiri sa ramana proaspete, nespoliate, gata sa le poti relua candva.
Caci atunci cand golim o sticla de vin bun -in special langa o masa buna, si sticla te goleste. Lichidul dispare, iar recipientul se umple cu povesti, prietenie, vorbe. Cumva devii mai bogat, dar si mai sarac. Pierzi cuvintele, vorbele. Frazele despre acel vin nu mai sunt firesti, sunt fortate, artificiale, si tot ce poti sa scoti este o incropire de genul „a fost un vin sofisticat, de vis, glorios, elegant, etc.”. Adica platitudini.
Pentru ca, ceea ce vrei sa spui de fapt despre acel vin, nu poate fi spus asa usor, trebuie sa te consumi, sa renunti la o parte dintr-o traire frumoasa, care e numai a ta. Un vin bun se termina fara alte asteptari, fara revederi si reveniri, fara lucruri lasate in suspans. V-ati spus tot ce era de spus. A scrie despre el e aproape o inselaciune. Pur si simplu, ca o carte terminata, pui amintirea vinului in raftul de cinste, si ea asteapta sa o scoti din cand in cand sa o rasfoiesti, dar sa nu o imprumuti si sa nu o instrainezi.
De aceea, nu mai scriu cuvinte noi, ci va las in compania textului comercial:
„Aceasta serie a devenit in timp un adevarat reper si simbol al elegantei, finetii si potentialului indelung de pastrare, intre vinurile rosii romanesti. Exemplarul din 2011 inca are bine subliniate semnele unui vin tanar, prin culoarea violacee si taninii intepatori, insa in acelasi timp aciditatea inalta, aromele bine conturate si textura densa arata ca are inainte multi ani de evolutie. E un vin a carui perioada optima va incepe peste 2-3 ani si se va bucura de o frumoasa maturitate; intre timp, curiosii il pot servi si acum usor racit, alaturi de confit de rata cu reductie de otet balsamic.”