Opus …sau opus?
Acum cateva saptamani, intr-o frumoasa seara ploioasa de primavara, am avut ocazia sa stau la un pahar (bine, la mai multe pahare…) de vinuri bune, cu oameni la fel.
Unul din vinurile disecate si discutate a fost Opus One 2013. Sceptic cum ma stiti, si carcotas, nu m-am declarat atunci pe loc super impresionat si incantat de vin, desi am fost primul care sa recunosc ca nu i-am gasit vreo lipsa ori defect (ok, la nivelul asta de vinuri, defectele sunt microscopice…). E cumva chiar opus stilului de vinuri care imi plac mie.
multe vinuri bune
Cumva insa vinul asta mi-a ramas in minte. Si zilele trecute, cand m-am uitat peste notite si am inceput sa redactez descrierea pentru unvinpezi.ro, am inceput sa zic constiincios despre arome, persistenta, textura, etc. Dar vinul asta e ceva mult mai personal. E o introspectie, o cautare, care se insinueaza nevazuta in mintea degustatorului. Asa ca am sters textul si l-am rescris azi dimineata, si vi-l redau mai jos asa cum a aparut pe site:
„Acolo sus, in galaxia rarefiata a vinurilor ultra-premium, aceasta eticheta iese in evidenta ca o cometa -invaluit de o nebuloasa de povesti si relatari, legate de legendarii sai fondatori: Mondavi si Rotschild. Eterna intrebare care persista aici, e daca cei doi au reusit sa faca impreuna un vin la fel de bun ca si vinurile fiecaruia dintre ei. Si avand un asemenea vin in fata, e greu sa te abtii a-i gasi mici defecte, parca pentru a-l face mai personal. Pentru unii, poate, aromele sunt prea intense, pentru altii finetea texturii nu convinge, sau poate taninii sunt prea rotunjiti. Acestea nu stirbesc, ci adauga personalitate si adancime acestui vin urias, cuprinzator, care se traduce incet in pahar pe limba fiecaruia. E greu sa nu te regasesti in el, si sa nu-i lasi ca amintire o particica din gandurile tale.”
Vinul din Cluj 