Aradul e unul din cele mai alergabile orase de la noi. Nu in sensul de alergatura, ci de placere, de descoperire a orasului dintr-o alta perspectiva.
Pe cuvant, termenul asta ar trebui sa fie un criteriu si un factor in motoarele de cautare a destinatiilor turistice. Caci „alergabilitatea” unui oras nu se masoara numai in lungimea traseului, ci in calitatea trotuarelor, a spatiilor de promenada, in semnalizarea intersectiilor in existenta parcurilor si a spatiilor verzi ..si in ultima instanta in amabilitatea celorlalti trecatori …si alergatori. Iar Aradul nu a dus lipsa de nici unele, m-am folosit cu incredere de generoasele piste de biciclete, de promenada de pe malul Muresului, de trotuarele incapatoare.
Si uite asa, ceea ce trebuia sa fie o scurta explorare in jurul hotelului, inainte de cina, undeva la marginea dinspre Nadlac a orasului, m-a adus pret de 12 km prin cotloane de un baroc fermecator, prin parcuri bine umbrite, prin insule de verdeata.
Iar dupa ce am alergat ca un nomad, m-am si tratat ca unul -cu un Nomad Rose Syrah de la Aurelia Visinescu. Racoritor, usor picant, mineral si aspru pe final, baubil dar atentie cu nivelul alcoolic. Altfel, a facut foarte bine fata potrivirii din farfurie -pui cu mar copt si cascaval.
Ei, asa-i ca va vine acum pofta de Arad? Pardon, de alergat?