DJ Nachbil
O seara oarecare avea sa inceteze a mai fi o seara oarecare odata ce am reusit sa gasesc poarta si sa urc la etaj. Telefonul, in care ma increzusem pana atunci, nu reusise sa identifice gangul. Priveam neputincios ecranul ce lumina slab, si incepuse sa se ude de la picurii de ploaie. Degeaba GPS-ul imi spunea ca ajunsesem la numarul 26. Imi era ciuda si ma simteam tradat, in propriul meu oras, in centrul pe care -credeam- ca il cunosc ca pe buzunarul meu. Increzator in tehnologie, in faptul ca in ziua de azi totul e pe Google si pe Facebook, nici nu m-am uitat atent la adresa, la descrierea evenimentului, la indicatii. O poarta fara nici un semn si numar, o clanta mai dificil de deschis, si toata increderea mi s-a naruit.
Fara interfon, fara nici un alt semn, in plina ploaie, am fost nevoit sa fac ceea ce nu facusem de mult: sa astept sa vina cineva, sa sper ca are treaba la aceeasi poarta, sa rog sa mi se deschida, sa raspund constiincios ce caut si ce treaba am pe acolo. Intr-un cuvant, sa fac conversatie, sa ma incred in ceilalti.
Prea des ne ascundem in spatele ecranelor alb-albastrui, care au ajuns sa acapareze tot ce inseamna interactiune. Nu e suficient sa primim invitatie la un eveniment, acesta trebuie si postat. Inainte de a accepta, ne uitam la ceialti care au dat click pe „attend” -oare ii cunosc? am cu cine sa vorbesc acolo? oare vor veni chiar toti? Nu ne mai incredem intr-o descriere verbala, trebuie verificat musai pe GPS. Daca adresa nu apare, ori locatia nu are o descriere clara, e dubios.
Citim review-uri, ne uitam la stele, note si comentarii inainte de a ne decide. Rating-ul unui eveniment sau al unei locatii hotaraste in locul nostru: „imi pare rau, locul asta nu are site, are doar 5 like-uri si doua comentarii, si pe deasupra pozele sunt cam vechi. Nici un cunoscut nu a postat nimic despre el, asa ca nu pot sa merg aici.” Asta e rationamentul care ne face programul. Hotararile celorlalti sunt hotararile noastre, deciziile si parerile lor sunt litera de lege. Nu dorim sa deviem, nu facem nota discordanta.
portrete si vin
Externalizam parerile si subcontractam cautarile si deciziile. Nu mai luam hotarari, ci pur si simplu investigam ce s-a mai spus deja despre ceva. GPS-ul stie mai bine unde avem de mers, iar grupul amorf de like-uri, stele si review-uri au decis deja in locul nostru. Nu e loc de deviatie, de interactiune. Trebuie sa mergem la sigur, in experiente trase la sablon, predefinite.
Daca e degustare de vinuri, atunci clar ca e in vreun bar, restaurant ori crama. Se vor spune cateva cuvinte despre locatie, poate proprietarul va ura bun venit. Somelierul ori omul de vanzari al producatorului va aduce laudatio vinurilor. Vreo cativa pareristi de serviciu se vor intrece in laude, ori vor isca o discutie in contradictoriu pe o chestie minora, ca sa arate cate au citit pe subiect. Asocierile culinare vor fi regulamentare -branzica, paine, masline, eventual struguri. Vinurile vor fi la reducere, si ni se va sugera discret ca sunt un chilipir. Pe la jumatatea evenimentului se vor forma cateva grupulete care vor discuta intre ei. La sfarsit, grabitii vor iesi la tigara.
Nachbil la S26
Daca as fi mers pe aceasta linie de gandire, as fi ratat o experienta interesanta, organizata de DWine, si numai faptul ca m-am intalnit cu niste cunoscuti a facut in acea seara de aprilie sa urc la S26, la etajul unei vechi cladiri baroce din centrul Clujului, la o prezentare de arta si vinuri. Caci de aici am pornit de fapt cu articolul.
Totul a fost neconventional in acea seara. Spatiul e neconventional -din punct de vedere al degustarilor de vin, desigur- fiind destinat creatorilor de arta, un fel de incubator de creatie si loc de intalnire pentru artisti, un spatiu fluid, din mai multe incaperi unite, fara o functionalitate clar delimitata.
expozitie de pictura si ilustrate
Expozitia in sine a fost neconventionala, reunind diverse ramuri artistice -creatori de vestimentatie avangardista, ilustratori, pictori. Trecerea de la un stil la altul, si de la un domeniu la altul, uneori contrastanta, mi-a furnizat discutii fascinante. Comentam niste stampe cu un vecin de pahar, schimband pareri, ca sa aflu ca el e artistul cu lucrarile invecinate. Ei, poftim! Mai incolo, niste fete probeaza dezinvolt niste rochii ce par aduse din Odiseea Spatiala. Mobilierul futurist din obiecte vintage reciclate completeaza peisajul.
prezentare de moda si vin
Vinurile au fost neconventionale, pentru ca au fost Nachbil. Se pot spune multe despre acest producator din extremul nord-vest, si s-au creat deja tabere inversunate de fani si hateri ai stilului de vinuri Nachbil. Ce pot spune cu certitudine este ca aceste vinuri nu respecta tiparele, si sper ca nu le vor respecta nici in viitor. Sunt vinuri care nu te lasa indiferent, te obliga sa te opresti pret de o secunda sa le analizezi, sa-ti pui intrebari. Soiuri de care nu ai mai auzit, arome in combinati inedite, tehnici de vinificare mai rare, cupaje indraznete. La vinurile astea descriptorii uzuali sunt limitati, trebuie sa iti scormonesti vocablarul, sa gasesti expresii noi ca sa povestesti despre ele. Sau iti vor povesti ele, daca stii sa le asculti.
vinuri Nachbil la degustare
Dar probabil partea cea mai neconventionala a fost interactiunea cu creatorul acestor vinuri, la fel de neconventional el insusi: intr-un simplu tricou gri, cu par lung vag pieptanat, cu un pahar in mana, tanarul Brutler se misca fara probleme intre standul cu sticle si pupitrul de muzica, fiind in acelasi timp DJ-ul serii, alternand conversatiile in trei limbi cu seturi de drum-n-bass si electropop. Povesteste despre vinuri intr-un fel care m-a lasat cu gura cascata -pune mai multe intrebari decat ofera raspunsuri. Te lasa sa vorbesti, de fapt lasa vinul sa vorbeasca prin tine.
Am plecat fluierand prin ploaie, cu telefonul descarcat.
Vinul din Cluj 