XSALT si Sauvignon Blanc
Vinerea trecuta, pe cand rutierii din peloton-ul Turului Frantei traversau pitoreasca zona a Burgundiei, am traversat si eu Transilvania de la vest la est. In loc de bicicleta am fost insa calare pe patru roti, in loc de dealuri domoale am traversat munti si trecatori, in loc de vii ordonate am avut de-o parte si de alta pasuni si paduri batrane, iar in loc de o caravana multicolora, am fost de multe ori aproape singur pe sosea. Ne-a unit insa pitorescul peisajelor, si pasiunea pentru pedale 🙂 Caci nu in calitate de vlegiaturist motorizat am batut drumul pana la Tusnad, ci pentru participarea la Xsalt, triatlon de off-road.
Turul Frantei prin Burgundia
Cam toti participantii cu care am discutat, au venit la aceasta competitie din pasiune pentru triatlon, si pentru ocazia unica de a inota intr-un lac vulcanic, cocotat in varful muntelui, in mijlocul unei paduri seculare, unde de obicei sunt mai multi ursi decat vizitatori (nu, nu glumesc…). O competitie unde atractia principala nu sunt neaparat premiile ori kit-ul de participare, caci nu au fost deosebit de generoase. Nici organizarea nu a fost super-stralucita, traseul marcat mediocru, zona de tranzitie cam inghesuita, o singura proba, animatie pe final cam modesta.
vedere spre Tusnad
Dar peisajele, privelistile… Traseul ne-a dus prin apa calduta a lacului, prin paduri seculare, desisuri unde abia intra lumina, pasuni cu iarba pana la brau, mlastini montane, pajisti inflorite, poteci abia ghicite. E un traseu pe care il refac mental cu placere -caci fizic a fost destul de dificil.
triatlon la Sf. Ana
N-am stralucit la nici una dintre probe: la inot, desi apucasem sa fac o incalzire buna, am luat un start slab in imbulzeala, am incasat niste picioare peste cap, mi-am pierdut ritmul, si am dat-o pe bras o bucata lunga. Am iesit totusi din apa rezonabil, iar in tranzitie m-am descurcat bine -cand am plecat erau inca multe biciclete in standuri. De fapt, m-am descurcat atat de bine, incat am uitat sa-mi iau niste glucoza cu mine… mi-ar fi prins foarte bine pe primele urcari. Traseul de bicicleta, desi doar 21 km, a fost tehnic si dificil, cu portiuni abrupte atat pe urcari cat si pe coborari, incat de cateva ori am descalecat si am mers pe langa bicicleta.
gata de start la Xsalt
Pe ultimii 5 km mi s-a rupt si intinzatorul de lant, asa ca am alergat pe langa bicicleta pana in tranzitie, si am pierdut destul de mult timp si locuri. Noroc ca pe alergare m-am descurcat bine (experienta maratoanelor din primavara si-a spus cuvantul), am recuperat vreo 3 locuri, si am terminat rezonabil.
Per total a fost un bun inceput de sezon, un antrenament util pentru triatloanele ce urmeaza, si am invatat cateva lectii importante: verificarea tehnica a bicicletei, nutritia, si …odihna, odihna, odihna!
o mica defectiune
Pe cat de provocator si captivant a fost traseul, pe atat de mineral, de aspru, de intens e Sauvignon-ul Blanc 2015 de la Stirbey, cu care m-am racorit dupa cursa. Nu e un vin pentru cei cu papile slabe, e pentru oameni care vin la munte sa se dea cu bicicleta pe coclauri, si nu le e teama de o cazatura. Caci aciditatea si mineralitatea vinului pune la incercare cerul gurii si papilele, textura e robusta, iar aromele directe si bine exprimate. E un vin direct, chiar usor salbatic in exprimare, aspru, dar inimos, pasional, cu suisuri si coborasuri, cu aspecte mai dure, dar cu farmecul lui. Cam ca si un triatlon de offroad 🙂
Prince Stirbey Sauvignon Blanc
Vinul din Cluj 