Vinul din Cluj

Cuvinte despre vinuri incercate, degustari si evenimente, calatorii si retete

Street Food Festival -gone mainstream?


Saptamana trecuta am apucat sa fac o mica escapada la Street Food Festival. Eveniment pornit anul trecut la Cluj, despre care am scris aici, si care deja a bifat vreo sapte editii la nivel national, inainte sa revina si anul acesta pe Aleea Stadionului, langa Parcul Central.

A crescut semnificativ numarul de expozanti, cu tot felul de happening-uri si evenimente stradale, cu momente tematice, concerte, o mica scena. Nu au lipsit zonele de degustare, zonele de promenada, zonele de relaxare dupa degustare, zonele de relaxare dupa relaxare… totul frumos amenajat, in stilul specific urban-retro, care parca s-a incetatenit deja pe la tot soiul de evenimente boeme. Lume buna, chill, lume dornica nu doar sa manance ci sa afle mai multe despre ce mananca, corporatisti relaxati, hipsteri la parada, parinti cu copii de rigoare, turisti din alte cartiere sau din alte tari.

Street Food Festivaal Cluj

Street Food Festivaal Cluj

Si a mai aparut ceva: brandurile. Verzi, galbene, pastelate, colorate sau monocrome. Cu sloganuri jucause, cu headline-uri, call-to-action. Activari, promo-uri, sampling-uri, hostesse, promoterite, joculete. Bannere, insertii, logo-uri, parteneri speciali. Si odata cu ele tot arsenalul de marketing, pe care il cunosc atat de bine…

Brandurile au acaparat deja cu tentaculele lor public-friendly acest eveniment, si si-au apropriat felii sanatoase din share-of-voice, awareness, recognition, si alte terminologii tehnice. Un eveniment care initial a fost ceva nou, ceva fresh, ceva inovator, ceva care era in afara grilei obisnuite de comunicare a marilor marci, a devenit deja mainstream.

Acum, sa ne intelegem, nu aveam pretentia ca acest eveniment sa ramana un fel de targ al mesterilor populari ori al artizanilor, de genul „festivalul cepei” ori „festivalul ciorbei cu ciolan”. E clar ca trebuie sa ramana in sfera urbana, in sfera fusion, de nisa, in sfera inovatiilor si surprizelor culinare. Si exact asta am apreciat anul trecut, diversitatea, inventivitatea, retetele noi, modul de prezentare.

burger fusion

Anul acesta insa, pe langa marile marci (de la bere la carne, si mustar si condimente), au aparut si marile restaurante, cele „de pe centru”. Cele cu imagine bine incetatenita, cu public fidel, cu notorietate, au venit si ele sa-si faca cate un stand, un chiosc, o toneta. Servind, in portii mai mici, in recipiente adaptate, cam aceleasi feluri si retete ca si pe meniul standard. Lucru care mi se pare de-a dreptul trist.

Pentru ca loveste in insasi esenta culturii street food: mancare care poate fi gatita la colt de strada, servita la colt de strada, si consumata in picioare, sau chiar din mers. Mancare conceputa si gandita pentru a fi preparata si mancata pe strada, in spatiul public. Si asta inseamna ca totul trebuie gandit -de la ingrediente, la timpi si metode de preparare, la spatiu, la servire, la accesorii- totul trebuie gandit pornind de la premisa ca e un spatiu restrans, timpii de preparare sunt redusi, procedurile simplificate, servirea minimala. Si mai ales, totul trebuie sa fie foarte, foarte proaspat.

Cine a calatorit vreodata in Asia, nu a putut uita cu siguranta fumurile sutelor de cuptoare si cazane ce incepe sa se ridice pe la ora pranzului pe strazile aglomerate, cu mancare gatita doar acolo, timp de o ora, pentru trecatori. Imi aduc aminte din Thailanda de imensa varietate a bucatariilor improvizate (e  adevarat, cu standarde cam indoielnice de igiena), de preparatele multicolore, de inventivitatea si ingeniozitatea cu care combinau 4-5 ingrediente intr-o multime de feluri.

Aceea e street food autentica, o bucatarie vie, dinamica, construita in jurul simplitatii, prospetimii, si rapiditatii. Aceea e bucataria care atrage localnicii si turistii deopotriva, e bucataria creativa, unde nevoia te invata: lipsa unor ingrediente, ori prezenta unora de sezon, spatiul restrans, competitia vecinului, toate indeamna la creativitate.

Sa nu ma intelegeti gresit, voi reveni cu placere si la alte editii, sa mananc chestii bune. Dar voi sti ca nu mai e un festival de street food, ci un eveniment mainstream dedicat mancarii.

Terra Romana Feteasca Alba

Feteasca asta Alba de la SERVE este orice numai nu mainstream. Este un vin dupa care trebuie sa astepti putin, sa-l dichisesti, sa-l aerisesti, racoresti, potrivesti cu ce trebuie. Cam asa scriam despre el:

„O aerisire de 20 de minute la carafa face minuni cu acest vin, transformandu-l dintr-un lichid amorf, reveland valente calde, solare, de fistic si ierburi aromate uscate, cu un final racoritor, de crema de lamaie si ghimbir. In amintirea verii, va propun o potrivire cu salau in sos alb cu capere.”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

informatie

Această înregistrare a fost postată la 11 Iulie 2017 de în Evenimente si colaborari, Vin şi etichetată , , , , , , , .

Disclaimer

Ceea ce scriu reprezinta opiniile si experientele mele personale referitoare la produsele si evenimentele descrise

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 2.565 de urmăritori

Categorii articole

%d blogeri au apreciat asta: