Se pare că mutarea într-o nouă locație a priit celor de la WineUp, atât conform spuselor lor, cât și conform impresisi generale ale celor cu care am vorbit în timpul evenimentului. Da, evident, că orice schimbare de locație vine cu provocări noi, atât logistice cât și de comunicare, mai ales că publicul se obișnuise cu un anumit tipar.

Mutarea de la Muzeul De Artă, din Palatul Banffy din Cluj a venit la pachet cu pierderea vizibilității dată de poziționarea în zona centrală (literalmente în centrul orașului), asocierea de imagine cu o locație prestigioasă, și accesul pietonal facil.

Iată însă că organizatorii WineUp au reușit să transforme această schimbare într-o oportunitate de a reînnoi puțin imaginea festivalului. În primul rând, locația aleasă, Elania, este un resort înconjurat pe trei părți de pădurea Făget ; e cumva în oraș, dar nu neapărat ”la drumul mare”. Astfel că, a ajuns mai puțin public incidental și spontan, mai puțini trecători și curioși, și au rămas cei care au mers intenționat acolo să-și petreacă o dupămasă în compania vinurilor.

Un alt avantaj a fost accesul la tot ce înseamnă logistica unei locații moderne, concepută special pentru evenimente: o sală luminoasă, climatizată, acces facil dinspre exterior, parcare (pentru doritori), acces facil la frigidere, pahare, gheață, apă, etc, restaurant pentru cinele gastronomice, zonă de lounge, etc.

Iar pentru vizitatorul obișnuit s-a tradus în aglomerație mai puțină la standurile cu vin, mai multe ocazii de a interacționa cu expozații, vizibilitate asupra întregii săli, plus senzația reconfortantă că te afli în companie plăcută, între oameni cu care poți schimba două vorbe.

Dar despre vinuri? M-am concentrat, ca de obicei, pe identificarea noutăților și a vinurilor mai interesante, mai deosebite, mai ieșite din tipar, dar și redegustarea unor cunoștințe mai vechi. Ia să vedem ce mi-a atras atenția, fără o ordine prestabilită:

• de la crama Fautor din Republica Moldova, un experiment interesant de Riesling de RIn parțial baricat (undeva la 15% dacă nu mă înșel), lucru care îi mai temeperează aciditatea și notele de hidrocarburi, și aduce în plus o rotunjime și notele specifice de vanilie, patiserie, migdale. Puriștii Riesling-ului nu vor agrea acest stil, e mai degrabă pentru curioși și exploratori:

• tot din Moldova, de la Crama Mircești, un Orange Wine (aproape) autentic, făcut din soiul Rkațiteli, cu fermentație lentă și îndelungată pe boștină. Extrem de complex și de intens, are totuși o prospețime plină de farmec. Clar nu e un vin facil …dar nu toate lucrurile bune în viață vin ușor;

• cei de la Catleya ne propun o Fetească Regală baricată parțial, cu un nivel alcoolic foarte moderat, aciditate bine strunită și complexitate dată de batonaj și maturarea parțială în baricuri noi franțuzești. E un vin care va mai crește, dar e fermecător de dezinvolt;

• tot în categoria albe baricate, vine din vecini, de la Corcova acest cupaj de Chardonnay și Viognier, ceva mai dens și mai reținut, însă în aceeași notă de eleganță timeless, ce nu se va demoda;

• crama Lamborgini? Da, știu , ne duce cu gândul la bling-bling, și nu suntem deloc departe de adevăr, dar am descoperit aici și eleganța clasică italiană: acest Sangiovese din 2012 e ca un senior italian: ușor grizonat însă sprintem elegant, rasat;

• la cei de la Liliac am redegustat din nou toată selecția și m-am bucurat să găsesc constanță în stil și calitate, atât de greu de câștigat și ușor de pierdut. Cele două spunamte sunt interesante, mai ales un ”blanc de noir” din Pinot Noir metoda tradițională. De asemenea, Cuvee Antonia va deveni curând un concurent serios pentru SOlo Quinta, pentru cei ce agreează acest stil;

• de la Moșia Galicea Mare a fost greu să selectez un vin pentru a-l prezenta aici; așa cum scriam în articolul precedent despre ei, mă bucur să mai apar și astfel de producători pe piață. Mi-a atras atenția acest rose ușor baricat, dens și persistent, elegant, n-ai cum să-l ignori, și cred că acest stil va prinde tot mai mult la cei ce vor și altfel de rose-uri. Și bineînțeles, Feteasca Neagră, elegantă, refinată, discretă.

• crama TEWA nu inspiră neapărat un nume românesc, dar oenologul este moldavo-neozeelandez, așadar și acest Sauvignon Blanc din vii vechi din ,76 are clar un aer de lume nouă, peste o complexitate și densitate cum numai viile vechi pot să producă;

• nu în ultimul rând am petrecut ceva timp în compania unor distilate fine din fructe; dincolo de clasicele prune, ce ziceți de o pălincă de coarne, ori de coacăze negre? de aronia ori de măceșe? ori preferata mea, din nuci verzi? Veți judeca cu totul altfel această băutură, prea puțin pusă în valoare.

În concluzie, în peisajul destul de aglomerat și haotic al evenimentelor dedicate vinului de la noi, mă bucur că WineUp și-a păstrat continuitatea și stilul, și se adaptează permanent vremurilor.