…deși eticheta acestui vin cam așa e. Cu buline, ca un echipament sportiv. „Dodici e mezzo”, e doișpejumate, ies echipele de la vestiar, la unu începe meciul, e transmis  la TV, lucru destul de rar pentru rugby, dar primim vizita campioanei, echipament roșu,  care nu se lasă rugată și înscrie rapid încă din primele minute, faze scurte și destul de predictibile, erori clasice de apărare și marcaj la adversar. Ai noștri intră la pauză la vestiare conduși, publicul, oricât de inimos ar fi -căci cine vine într-o sâmbătă la amiază, între reprize de ploaie, să vadă echipa locală cum se luptă cam fără șanse de victorie- publicul, ziceam, a cam amuțit, scandările sunt rare, dar multe familii, mulți juniori, dar și trecători prin parc; ăsta e unul din avantajele de a fi o echipă relativ mică, nu trebuie bilet, vine oricine are drum pe acolo (sau își face). Deși, să vii (literalmente) dincelălalt capăt al orașului pentru două ore, presupune fie plictiseală, fie pasiune, fie o încredere nebunească că „ceva” se va lega și ai noștri vor întrerupe seria înfrângerilor, scuzabile dealtfel, când ești între echipe mult mai mari.

Păi și după pauză parcă se întâmplă acel ceva,   parcă aleargă altfel, și se leagă două faze de toată frumusețea, pornite din spate, cu pase lungi, fente, și greșeli ale adversarului fructificate la limită, haide U, parcă egalarea nu mai e așa depărtată. Dar e, pentru că atât au avut ai noștri suflu, ceilalți se regrupează, au niște combinații care ne lasă fără replică, se vede diferența de experiență, nu iartă nici o pasă greșită, și împingerile le ies mai bine. Mai înscriem, de formă, încă una, ei încă patru, și cam asta e.

Dar fazele acelea, secundele acelea când balonul oval a plutit divin între mâini cu tricouri alb și negru…

Cam așa e și cu vinul ăsta, Dodici e mezzo, ziceam. Se luptă, trage, pierde la scor, greșeli clasice de finalizare, însă ceva se leagă dumnezeiește cu această salată caldă de cartofi noi, somon, ceapă verde și măsline. Îi place lupta cu aromele, îi place să pună presiune la centru , să urce pe laterale. Haotic, ce-i drept, dar este frumusețe în haos. Aplauze, zic, și data viitoare le arătăm noi lor.