Câteodată ajungi să te califici în liga mare, să lucrezi cu materie primă serioasă, cu bucăți groase cât blindajul de tanc. Vorbesc de fripturi, bineînțeles, de steak-uri de origine, nu bucățele și firimituri de supermarket. Și acelea sunt bune, dar aici vorbim de adevărate artefacte: vită de Transilvania, de la Turma: grass-fed, grain-finished, dry-aged, adică tot ce trebuie.

Ținută la temperatura ambientală cîteva ore, a fost prelucrată pe foc mare, cu flacără, până la temperatura internă de 56 grade, apoi lăsată să se odihnească vreo 10 minute, învelită în pergament, cu unt și câteva crenguțe de rozmarin. Porționată direct pe blatul de lucru, din cuțit mare, și presărată cu sare Maldon afumată. Asta e rețeta pe la noi, așa ne comportăm cu animalul.

La așa piese, am căutat niște vinuri pe măsură, alese tot manual, din magazin de la Crush: Malbec-ul de la Pyros a avut exact doza de fruct necesară să contracareze nota de fum. Apoi, am trecut la lucruri mai fine, un Graves tânăr, cu tanini fibroși, ideal să facă față grăsimii și consistenței cărnii. Pentru bucățile mai fine am deschis și un Pomerol, încă tânăr și el, dar infinit de catifelat, suculent, echilibrat, o desfătare.

Pentru că s-a nimerit și un tort de ciocolată în peisaj, am potrivit la desert un roșu consistent din Languedoc, de la Paul Mas, care a venit cu propriile note de ciocolată, gem de afine, boabe de cafea prăjită.

Deși unii vor zice că e risipă, și că fiecare dintre aceste vinuri merită savurat separat, merită să fie vedetă, să strălucească, eu vă zic …da, aveți dreptate. Oricare dintre acestea ar fi putut fi în sine capul de afiș al cinei. Dar câteodată merită să facem o selecționată ”all-stars”, pentru un meci demonstrativ, să arătăm publicului ce pot face toate împreună.