Cei de la Jidvei au fost primii care au „spart gheata” degustarilor din Cluj de la Crama Noastra, cu prima degustare in aer liber. Ajutati de o seara placuta de primavara, usor racoroasa, care a favorizat vinurile albe, am trecut in revista cateva din vinurile consacrate de la acest producator, precum si ceva noutati.

E greu sa vorbesti despre vinurile albe romanesti, si mai ales despre cele din Transilvania, fara sa pomenesti de Jidvei. Acest producator, cu terenuri intinse aproape cat un mic judet -peste 2000 de ha pe rod, si recent si-a obtinut propriul DOC- este dificil de trecut cu vederea. Impreuna cu cei de la Cotnari, sunt dintre marii producatori consacrati aproape exclusiv vinurilor albe.

Dupa fervoarea lansarii in urma cu doi ani a celor doua game de vinuri (Owner’s Choice si Mysterium) prin care se dorea o noua imagine si o noua energie, s-a lasat oarecum tacerea. Ceilalti trei mari producatori (Murfatlar, Cotnari, Vincon) au punctat lansari dupa lansari, game noi, evenimente, etc. insa din partea celor de la Jidvei a fost un fel de silentio stampa. Aceleasi sapte vinuri (4 din gama Owner’s Choice si 3 din Mysterium) au fost capul de afis. Din fiecare eticheta au fost realizate 26-28,000 de sticle: e mai mult decat productia totala a unei crame mici, insa e o picatura din oceanul de vin alb produs in Jidvei-land. Explicatii si discutii pot fi nenumarate, incepand de la design-ul si originalitatea etichetelor, pana la amprenta lui Mark Dworkin asupra vinurilor, continuitatea gamelor, pozitionarea, etc si iar etc. Aleg sa nu iau in discutie aceste subiecte si sa ma concentrez pe vinuri, sperand ca un comunicat de presa ori o alta initiativa de comunicare din partea producatorului va lumina multe dintre aspecte.

Asadar:

–Romantine extra-brut: un spumant din Feteasca Regala, Pinot Gris si Pinot Noir, cu o perlatie densa la inceput dar cam iluzorie, are nasul dominat de note de autoliza, de croissant 7 Days, urmat de un corp suplu, acid, citric, destul de taios, si un final scurt. Trecand peste lipsa de persistenta a perlatiei, si contradictia dintre aromele din nas si cele din corp (poate mai putin evidenta pentru un consumator insetat), e un spumant echilibrat, bine realizat;

–Feteasca Alba 2011: nas discret, cu obisnuitele flori albe, corp de consistenta medie, aciditate joasa si final ierbos. Destul de echilibrat, insa lipsit de finete, de eleganta si mai ales de tipicitate;

–Pinot Gris 2011: de la acest soi eu ma astept sa gasesc un mijloc consistent, chiar texturat, si arome coapte, cu o aciditate medie dar liniara, si aces vin le bifeaza, fara a iesi in evidenta. E un vin care se straduieste sa fie corect, fara sa fie remarcabil;

–Chardonnay 2011: surpriza foarte placuta de la acest Chardonnay, care nu-mi placuse deloc in urma cu vreun an. Ies in evidenta aromele bombastice, bine conturate, cu o influenta clara a lemnului, bine echilibrate de aciditate, si cu o buna continuitate din nas pana in postgust. Este un clasic vin „de gastronomie”, adica prea greoi de baut singur, dar care poate scoate din anonimat o mamaliguta cu papricas de pui;

–Mysterium 2012, Riesling de Rin + Sauvignon Blanc: practic singura noutate a serii, si cel mai interesant vin. Rolurile sunt oarecum inversate -Sauvignonul furnizeaza aromele, iar Riesling-ul aciditatea si structura. Are o consitenta supla, lejera, cu arome simple si abordabile, final scurt si aromat. Clasicul vin „de club”;

–Mysterium 2011 Rose (Syrah cu Cabernet): sticla din care am fost servit a avut defect, si nici al doilea pahar nu mi-a sters impresia nefoavorabila, asa ca nu descriu acest vin.

Daca ati resimtit cumva o nota de ironie si malitiozitate pe parcursul articolului, ati intuit bine. De la un producator de o asemenea anvergura, cu asemenea resurse si posibilitati de experimentare, ma astept la mai mult decat cateva vinuri corecte, vechi de 2 ani. Cei de la M1. Crama Atelier si Casa de Vinuri Cotnari sunt, prin comparatie, la distanta apreciabila (desi si acolo e loc de imbunatatire, dar se vede consecventa), si vine puternic din urma Vincon. Hai, Jidvei, ca se poate, c’mon…