Vintest -(mult prea) scurta vizita
Cele trei zile care reprezinta durata oficiala a primei editii a Salonului National de Vinuri a Romaniei -aka VINTEST au trebuit condensate intr-un timp dureros de scurt. Fiind presat de ora destul de timpurie de inchidere -18:00- si de check-in-ul la aeroport, n-am putut sa petrec mai mult de doua ore in mijlocul vinurilor si a celorlalti iubitori.
Vinul fiind o experienta care nu trebuie grabita si repezita, a foast o adevarata provocare sa fac un slalom
printre producatori si mostre, sa scurtez minutele acordate placutelor discutii cu reprezentantii si ceilalti pasionati de vin. Si ei da, e tot o provocare sa mai discerni gusturi si arome dupa multe pahare degustate la rand -mi-e tare rusine sa folosesc picuratorul cu asa vinuri imprejur.
Despre organizare n-as spune prea multe, doarece nu am termen de comparatie, neparticipand la alte targuri si expozitii de vin. Sunt convins ca ceilalti iubitori de vin care vor scrie despre salon vor putea sa-l aprecieze mai bine. Mie mi-a placut locatia si spatiul, pentru ca s-a imbinat in mod fericit cu o alta pasiune a mea -aviatia. Strict organizatoric, hangarul Romaero a permis suficient spatiu de desfasurare, in asa fel incat standurile sa nu fie inghesuite. Mi-a placut de asemenea ca micii si carnatii sfaraiau afara…
Standurile au dat o impresie generala de ingrijire -au fost bine aprovizionate cu pahare, apa pentru clatit, pliante si informatii -si bineinteles, vin. Nici unul din producatori nu s-a sfiit sa deschida o sticla de vin la cerera unui client. Am inteles ca s-au inscris peste 20 de producatori, din care eu am reusit sa abordez vreo zece, si impresiile incerc sa le ordonez mai jos.
Am regasit cu bucurie standurile Cramelor Oprisor si al Aureliei Visinescu, atat ca si dispunere si prezentare,
cat si ca si vinuri oferite. La Oprisor am testat gama sfintilor, o Dragaica, si Cabernetul vinificat alb de la Sherpium -o combinatie interesanta de fruct si mineralitate, care pastreaza ceva din barbatia strugurelui, dar devine delicat si educat. La standul Domeniilor Sahateni -Aurelia Visinescu am regasit cu bucurie Tamaioasa Romaneasca vinificata sec, care sta foarte bine in picioare si fara zaharul rezidual, conservand perfect buchetul unic. Oare vreun alt producatori va ridica manusa, ca sa zic asa, si sa vinifice la fel o Tamaioasa? Sa nu uit de Merlot-ul din gama Anima, despre care imi propun sa scriu mai pe larg intr-un articol dedicat.
Alte standuri cu regasiri placute si personal primitor au fost Cramele Basilescu -Busuioaca lor e o delectare de fiecare data; Budureasca -unde am testat Feteasca Neagra din 3 ani consecutivi, si noul Rose; WineRo si Enira -am gasit un Chardonnay interesant si noua Enira Duo -un”serial killer” din Merlot si Cabernet, garantat sa bantuie toti iubitori de baric. Sa nu uit de Standul Senator Wine, de Domeniile Franco-Romane, si cel cu vinuri moldovenesti, si au mai fost.
Las la urma doua standuri care mi-au produs surprize extrem de placute, si pe care imi propun sa le explorez mai atent pe viitor. Vinurile de la Ciumbrud –Domeniile Boieru, desi sunt „din vecini”, s-au sustras degustarii mele, in ciuda repetatelor incercari de a-i gasi. I-am „incoltit” la Bucuresti (la propriu, standul lor era pe colt) si am descoperit urmatoarele: un fantastic Traminer sec, cu buchet de pere si caise, cu o aciditate vivace si patrunzatoare; un
Sauvignon Blanc mineral; si un Pinot Noir rose cu interesante note de cimbrisor si macese. Din pacate, oferta lor de vinuri la vrac e mai larga decat cea de butelii, din motive logistice, si in retail n-au intrat inca. Dar Aiudul nu e departe de Cluj, ma voi aproviziona direct de la sursa.
Standul Good Point cuprinde nu doar vinuri de calitate de import (Franta, Grecia, Spania) ci si uimitoare delicatese care mi-au trimis papilele inapoi la scoala gusturilor: zacusca cu pastrama de oaie, dulceata de lapte, etc. Ca si vinuri, gama Oscar Tobia din zona Rioja ofera soiuri spaniole in diverse combinatii si paliere de pret: 
Tempranillo, Garnacha, Graciano… Mi-a ramas in mine un Tobia Reserva, cu note de feriga de padure si muschi -sa fie de la baric? de la strugure? Mergem mai la nord, unde se prezinta vinuri din Alsacia: un Traminer zemos si suculent, si un Pinot Blanc aparent delicat, dar vibrant si precis ca si ceasul din turnul catedralei din Strasbourg…
Mi-au ramas in minte si alte vinuri (o Babeasca, un Pinot rose bulgaresc, o Feteasca de la numaistiucare cu eticheta interesanta). Mi-as dori sa mai fi petrecut vreo ora-doua pe acolo… Dar urmeaza GoodWine.
Vinul din Cluj 
@berbecutio: e o veste buna ca cei de l aCIumbrud isi fac magazin in Amzei (e acolo si un Vinexpert), mi-ar place sasi faca si in Cluj. Astept cu interes rezultatele tale din wine-challenge-ul dintre cele doua Merloturi ; mie imi place tot mai mult formatul acesta de degustare fata in fata.
Mie mi-au placut si Duo si Enira, dar astept prilejul sa ma vad intr-o seara la o intalnire mai lunga cu dansele.
Stirbey si Segarcea n-au fost dar au chiar acum cate un reprezentant la mine in pahar 🙂 Se dueleaza in Merlot-uri.
Ciumbrudul se lauda ca (are deja?) isi face magazin la Amzei; am luat o carte de vizita de la ei, o sa ma informez.
Daca Marc ar adopta un stil ceva mai putin extractiv si ceva mai elegantos, as da banii oricand pe vinurile Enira. Tot a lucrat el la Chateau Larmande, n-ar strica sa aiba ceva din caracterul acestuia, mai ales pana in 1995 🙂
Corect, uitasem de Segarcea. Daca te referi la Duo, nu stiu nu l-am incercat niciodata. Daca e din cale afara de baricat, cu siguranta nu m-as da in vant dupa el. De fapt, de la Enira, doar Enira 2006 si 2007 sunt mai aproape de gusturile mele. In rest, nu ma dau in vant mai deloc dupa stilul adoptat de Marc
@Berbecutio, Ciprian: merci de pont, chiar m-as fi mirat sa fie singurii care fac TM astfel. Din pacate, nici pe Stirbey, nici DC Segarcea n-am apucat sa-i vizitez la Vintest -de fapt, nici nu cred ca au fost prezenti. Poate la Goodwine.
Ciumbrud a fost o surpriza extrem de placuta -vinuri corecte, interesante, si multa dorinta de a asculta consumatorul. Daca vinurile la butelie vor fi in gama de pret 15-25 Ron, le prevad succes.
Apropo de rosii, cum vi s-a parut noua Enira?
Mi-a luat-o Ciprian inainte…citind, asta voiam sa zic si eu :). Nici Segarcea nu-i rau in materie de TR seci.
Ciumbrud m-a impresionat prin acel Pinot Gris (demi?) dulce, insa cred ca in general rosiile au fost la putere. Am mai ajuns azi, tot asa, spre sfarsit vreo ora si jumatate, mi-a placut, sunt multe de spus. Din fericire, de data asta putine negative 😉
Incearca Tamaioasa seaca de la Stirbey, ei au ridicat demult manusa 🙂