Colectia de vinuri
„Colecţia de vinuri e efemeră şi supusă capriciilor bahice” este inceputul unui articol dintr-un cotidian de mare tiraj, care trateaza colectionarea vinurilor din punct de vedere al investitiei si rentabilitatii.
Articolul trece in revista vinurile care se colectioneaza, cantitatile, valoarea aproximativa a colectiilordin Romania, piata licitatiilor de vinuri, etc. Se da ca exemplu suma de 5000 euro necesara pentru a incepe o „mica colectie” de vinuri, plus spatiile de depozitare specifice necesare -frigidere, pivnite etc. Despre licitatiile de vin s-a scris aici , aici , aici si aici.
Si totusi, cine sunt cei care colectioneaza vinuri? Articolul susnumit ii imparte destul de categoric in doua grupe: cei care colectioneaza vinul pentru investitie -acestia cumpara baxuri intregi, in special vinuri cru classe frantuzesti, etc. Mai sunt si cei care cumpara „mai mult pentru placere”, si acestia detin intre 60-120 de sticle, si cumpara in mod regulat pentru pasiune si consum.
Avand o abordarea limitativa, articolul nu a reusit sa ma lamureasca: totusi, cum se colectioneaza vinurile?
O abordare mai pragmatica am gasit intr-un alt articol, unde se discuta explicit despre micile colectii incepute de amatori, fara formalisme si investitii considerabile. Abordarea generala este ca un colectionar de vin trebuie sa detina (in afara „vinurilor-investitie”) un stoc suficient pentru a acoperi nevoile diferitelor ocazii:
-vinuri pentru aperitiv si deschiderea petrecerii – spumante sau vinuri albe, seci, tinere si aromate;
-vinuri albe cu mai mult caracter, pentru a acompania anumite feluri de mancare;
-vinuri rosii „de masa”, care nu se preteaza la invechire – pentru mese simple „de fiecare zi” – sau care pot fi asociate cu o varietate de mancaruri;
-vinuri rosii mai corpolente, care pot fi servite de sine statator sau pot acompania anumite carnuri pregatite mai special; acestea de obicei se si invechesc bine si se imbogatesc aromatic pe masura trecerii timpului.
Aceasta ultima impartire mi se pare ca se preteaza cel mai bine pentru consumatorul „mediu” – avizat si interesat, care cumpara regulat, dar care nu este dispus sa arunce sume mari in joc.
Vinul din Cluj 
Articolul cu a doua abordare il stiam si eu din varianta engleza…intr-adevar cam asta cred ca e abordarea cea mai intalnita la noi. Pentru prima nu exista inca destul know-how in randul oamenilor cu bani…si dupa cum arata majoritatea reprezentatilor acestui segment, nici nu cred ca o sa vedem schimbari in curand.
Si un La Multi Ani cu intarziere..:))
La multi ani si sa traiesti cu numele! App, eu fac parte din a doua categorie de colectionari 🙂
Merci de urare; si eu mi-as dori sa fac parte din oricare dintre categorii, dar din pacate la mine nu stau prea mult timp sticlele de vin 🙂 Am reusit totusi sa pun deoparte vreo sase sticle, pe care sper sa am rabdare sa le tin intacte inca vreun an 🙂
Ce idei bune iti venira de ziua ta!
La Multi Ani!
Merci :), postul asta astepta de vreo doua -le sa fie scris, dar ideea ma bantuia de mai demult. Nici al tau cu sfintii nu e rau.