Ultima noapte de ger, intaia noapte de Maratheftiko
Pe scurt, a fost in felul urmator: zborul obisnuit de la Cluj la Bucuresti cu o intarziere mua mult decat rezonabila, date fiind conditiile climatice. Doua ore de asteptare in aeroport in Otopeni, timp in care am rezolvat un transfer bancar (multmesc, internet banking) si am admirat o colectie ireprosabila de vinuri romanesti, pe rafturile din terminalul plecari internationale.
Unul din cele mai placute zboruri, fara incidente si cu o Feteasca Regala de Budureasca, proaspata si invioratoare. Intr-adevar, 
altitudinea si presiunea din cabina schimba gustul vinului, dupa cum scriam intr-un articol mai vechi…
Seara m-a prins cu o briza placuta la 15 grade, pe o promenada cu palmieri si taverne, o masa copioasa si o sticla de vin cipriot aspru: Ayios Elias 2009, vin rosu sec, cupaj din trei soiuri locale (Mavro, Maratheftiko si Ofthalmo), produs dupa o reteta traditionala la manastirea Chryssoroyatissa din 
zona Paphos. Culoare rubinie plina si intensa, nas impetuos, cu multe fructe rosii si un iz de briza sarata. Corp rotund si echilibrat, fara excese de aciditate sau fructe; tanini percutanti si bine conturati. Postgust cam scurt pentru amploarea de mai devreme, dar mai torn repede inca un pahar.
A mers de minune cu o friptura de pui cu un sos dens de smantana, capere si zeama de portocale. I believe this is the beginning of a beautiful friendship…
Vinul din Cluj 
Reblogged this on Vinul din Cluj and commented:
Anul trecut pe vremea asta, incepea scurtul meu periplu cipriot, din care m-am intors cu o gramada de amintiri frumoase, inclusiv piciorul rupt care m-a tinut o zi la pat. Nu ratati nici articolul urmator, in care va explic pe larg de ce-mi place mie Europa. Happy Valentine’s!
Cred ca asta a fost primul vin cipriot pe care l-am incercat. Era prin 2008 si eram in Nicosia. Imi amintesc ca mi-a placut. Denumirea lui se traduce in „Sfantul Ilie”.
Exact, asa e. Si mie mi-a placut. Sper sa vizitez manastirea unde e produs.