De vorba cu un Maratheftiko
Maratheftiko este „soiul national” al Ciprului, asa cum am mai scris si in articolele anterioare. Este un vechi soi prefiloxeric, pastrat si cultivat in prezent doar pe insula, dar strans inrudit cu alte vechi soiuri rosii din bazinul mediteranean.
A fost descoperit (sau mai degraba redescoperit) si promovat relativ recent, odata cu avantul luat de
industria vinicola cipriota la jumatatea secolului trecut. Desi exista multe alte soiuri locale interesante, vinificatorii ciprioti in considera un fel de „nava-amiral” deoarece se preteaza cel mai bine unei vinificari moderne, in stil „continental”. In general, vinificatorii ciprioti au cautat inspiratei in stilul frantuzesc.
Vinul despre care scriu acum este Argyrides Wineyards, un Maratheftiko 100% din 2009, alcool 14.5%, produs de Vasa Winery -un producator local de talie medie. Plantatia este numita Vasa Koilanoiu si se afla la peste 1000 m altitudine pe pantele munitlor Troodos din regiunea Lemessos din vestul Ciprului -una din cele mai propice obtinerii vinurilor de calitate. Din aceasta parcela s-au obtinut 4500 de sticle.
Toate aceste informatii se gasesc pe contraeticheta sticlei, bine organizate si prezentate in engleza si greaca; una din cele mai cuprinzatoare pe care le-am intalnit. Eticheta este destul de comuna, putin expresiva.
In pahar vinul prezinta o culoare violeta intensa, adanca si opaca, cu aspect cernelos. Picioarele late si grele lasate pe pahar pateaza usor orice ating. Nasul este puternic si invaluitor, aromele sunt patrunzatoare si intepatoare, din gama amaruie: iod, lemn verde, frunza de nuc. Undeva in fundal se simte si ceva lavanda.
Dupa un asa miros, corpul nu dezamageste: este puternic si masiv, ca un butuc. Gustul este bogat si extractiv, desi cam necioplit; tanini aspri si persistenti, penetreaza gingiile si anesteziaza papilele. Aromele sunt simple si directe: visine necoapte, hrean, telina. Postgustul este prelung, astringent si intepator, cu hrean si boabe de mustar. Sub atatea arome tumultuoase, lemnul este abia ghicit, sub o impresie de cafea amara.
Dupa asa descriere, sunt convins ca multora s-ar putea sa li se para dezagreabil acest vin, dar va asigur ca eu l-am gasit
cel putin interesant, de 4 dopuri ca punctaj. In mod clar, nu se poate spune ca e lipsit de personalitate: are o gura sloboda si nestapanita, din care ies vrute si nevrute, toate intr-un farmec aparte. Nu incearca sa para ceea ce nu este, si isi striga trasaturile cu toata puterea. Mai degraba este o alegere a fiecaruia, daca ii plac astfel de vinuri aspre si nestapanite. Eu unul voi si intotdeauna gata sa le experimentez.
Si vorbind de experimente, am incercat sa-l potrivesc cu doua preparate diferite. Conopida gratinata a pierdut din start; vinul dizolva pur si simplu textura fina a legumei si cascavalului topit; practic am ajuns sa mestec taninii (o reteta buna aici). Un adversar pe masura ar fi ardei umpluti cu tocatura de porc (de aici), scaldati in sos de rosii. Felul acesta rustic si gospodaresc poate sa stea alaturi vinului, dulceata carnii si a rosiilor completeaza asprimea vinului.
Vinul din Cluj 
Cipru e un teritoriu care a scapat din cate stiu eu de efectele phyloxerei. Asta e ejantajul unor soiuri precum Maratheftiko .
Asa este, datorita izolarii comerciale, climei calde si solului pietros, tari ca Cipru si Portugalia, de exemplu, au scapat de efectele phyloxerei, si au o gramada se soiuri interesante.
Suna bine..
Al tau e pus de-o parte, un Maratheftiko 2008 din Paphos; chiar sunt curios de impresii.
Daca nu ma insel, Cipru a fost printre putinele teritorii care au scapat de invazia phyloxerei. Asta a fost norocul soirilor de genul Maratheftiko.