Vechiul si noul Sauvignon Blanc de Jidvei
Din anii studentiei din Cluj mi-au ramas cateva amintiri bine intiparite (nu neaparat bune sau rele) si foarte vizuale, aproape palpabile, pe care le pot rememora oricand si imi declanseaza o cascada de alte ganduri si clisee conexe. Unele sunt cu orele lungi petrecute in sesiuni la mesele seculare de lemn din biblioteci, scrijelite de multe zeci de generatii de cititori; lemnul acela dobandise un luciu si o consistenta inimitabila. Altele sunt cu amfiteatrele arhipline la ore extrem de matinale, cu cureaua gentii credincioase care mi-a carat vrutele si nevrutele cativa ani buni, cu tastatura stearsa a primului telefon mobil, cu desenul asimetric al pavajului de granit, etc.
Nu in ultimul rand, una din cele mai vii amitiri este legata de gustul vinului alb care hidrata petrecerile si reuniunile studentiei: Feteasca Alba si Sauvignonul Blanc de Jidvei. De ce alb -pentru ca era usor de baut, de ce Jidvei -pentru ca era disponibil in orice ungher de magazin si camin studentesc, de ce Feteasca Alba si Sauvignon Blanc -pentru ca erau suficient de aromate cat sa dea bine la fete, si suficient de seci sa poata fi bauta mai mult de o sticla.
Intre timp -da, cat timp a trecut…- gusturile mele in materie de bauturi s-au indreptat spre bere o perioada (locuiam intr-o tara in care orice familie avea 2-3 lazi pentru necesitati curente), si apoi spre vinuri rosii. Insa cand ma gandesc la vinuri albe in general si la cele doua soiuri in special, gustul meu si memoria olfactiva sunt formate pe acel etalon.
Cu aceste ganduri in minte am regasit cu placuta surpriza zilele trecute noile „haine” ale vinurilor de la Jidvei, si am incercat un Sauvignon Blanc 2010 din gama Premiat, demisec cu 12.5% alcool, DOC Jidvei, cules la maturare deplina.
Eticheta are un aer mai modern si minimalist, incearca sa aduca un feeling urban, contemporan. Contraeticheta are un 
echilibru bun de informatii si sugestii, fara vechile texte bombastice sau criptice. Dop din pluta aglomerata, de calitate, inscriptionat cu imaginea castelului. Per total o imagine mai lustruita si finisata; totusi, poate e doar parerea mea, dar ramane o senzatie de artificial si neterminat -poate de la luciul auriu prea strident? Eh, gusturi… Sunt curios sa vad si etichetele noi ale celorlalte vinuri, la standul Jidvei de la Provino Cluj, 15-18 martie.
Vorbind de gusturi, m-am bucurat ca am regasit tipicitatea aceea a Sauvignon Blanc-ului ardelenesc: nas cu arome de intensitate joasa spre medie, preponderent din gama florala (soc, iasomie) si fructe acide (mar verde, grapefruit). Restul de zahar (fiind demisec) se simte putin, dar e echilibrat de o mineralitate sanatoasa si suficient de indrazneata cat sa-i dea consistenta corpului. In gust aciditatea cade putin pe final, nesustinand atacul bine dotat cu arome; postgust scurt si simplu, de mar de vara.
E clar ca e un vin cu adresabilitate larga (ma feresc de termenul popular), fata de varul sau mai mare Nec Plus Ultra -pe care l-am gasit aici mult mai bogat in fructe coapte si chiar cu o usoara onctuozitate. Acesta insa va sta bine in pahare la vara, bine racit; nu lasa impresii memorabile si nici nu-si propune, mai degraba trezeste papilele si apetitul pentru o gustarica.
Gustarica a fost sa fie o salata incropita din paste, ton, mozzarella, si dressing de mustar; o cina usoara dupa un pranz mai copios. Retete sunt o gramada, eu am improvizat ceva asemanator cu cea de aici. Mai trebuie sa spun ca au mers impreuna de minune?
Vinul din Cluj 
Zero virgula cate dopuri?
Nu ma bag la dopuri, deoarece l-am primit, nu am cumparat eu sticla de pe raft.