Am fost la Provino Cluj si am baut vin
Timp de patru zile, vinurile au stat in „arestul” standurilor, frapierelor, racitoarelor si paharelor, la dispozitia papilelor publicului doritor de vinuri cat mai diverse si inedite.
Abia acum apuc sa-mi fac ordine in notite si pozele de la eveniment; ar fi exagerat sa sustin ca a reprezentat puctul central al programului de weekend al clujenilor, insa cu siguranta a scos din amorteala burgul de pe Somes, abia obisnuit cu primavara.
Recapitulativ, festivalul Provino -Wine, Art, Gastronomy a durat patru zile la Grand Hotel Napoca, reunind producatori si importatori de vinuri, branzeturi si mezeluri, furnizori de accesorii, bucatari si restaurante, sommelieri, degustatori si presa de specialitate, si public local sau dimpotriva. In general, am remarcat prestatia buna a producatorilor: peste 20 de la prima editie, au venit cu vinuri noi si lansari, au trimis cei mai buni sommelier si prezentatori, sau au venit chiar producatorii personal. Media de specialitate a fost bine reprezentata; publicatiile locale mai putin.
Desi a fost la mine in oras, n-am reusit sa particip la toate manifestarile, show-urile si prezentarile, pentru ca au fost prea 
multe si s-au suprapus (cu orele la birou). Ca si mod de prezentare, standurile au diferit foarte mult intre ele: Recas, Murfatlar si Jidvei au etalat adevarate raioane, cu concept de prezentare si dispunere. Standurile mai reduse (ca suprafata, nu ca vinuri) au fost axate mai mult pe discutii cu publicul decat pe impactul vizual. Alte standuri cu concept interesant au fost Budureasca si Crama Oprisor.
Ca si logistica, standurile au fost bine spatiate si dispuse comfortabil; in general erau aprovizionate cu de toate (pahare, apa, gustari). Mici probleme a fost cu temperatura de servire; nu toti aveau gheata sau racitoare; de asemenea, la standurile mici se formau cozi de curiosi, astfel ca era dificil sa treci prin 3-4 vinuri. Un punct bun a fost intercalarea unor producatori de „gustari” -branzeturi, mezeluri- printre standurile cu vin.
Fara alte formalitati si topuri, am remarcat urmatorii producatori/importatori si vinurile lor: vinurile bio din sudul Frantei (in special un Bourboulenc -soi rar si greu de vinificat varietal), despre care s-a consemnat deja aici ; Feteasca Regala Sole 2011 baricata -eleganta si seducatoare, si Cabernetul La Putere Recas -barbatesc si amplu ; Cabernet Chateau Valvis 2002 de la Domeniile Samburesti -matur, evoluat, sincer ; Tamaioasa Romaneasca 2011 sec de la Budureasca -un final senzual si surprinzator de zmeura!, Fume 2011 -are un „ceva” al lui ; un Tempranillo 2006 importat de Crama Borha -un vin adanc, pamantos si sumbru ; Rusalca Alba 2011 de la Oprisor -neaparat bine racita ; Feteasca Regala de la Crama Telna, minerala, acida, curata ; Chardonnay 3 Hectare Murfatlar 2011 -pare simplu si abordabil dar e sofisticat ; si nu in ultimul rand, Shyrah 2009 de la Nachbil -aromat si mirositor ca un pannetonne.
Discutii placute si prelungi am avut la standurile: Nomibo (vinuri atipice, artizanale, mai mult mesterite decat industrializate –
inca un articol aici), vinurile austriece (Grunner, Zweigelt, Rotgipfler, Blaufraenkish -fiecare pahar a ascuns o poveste si a declansat dialoguri aprinse), si cu clujenii de la vindevie.ro -o selectie frumoasa de vinuri provocatoare si indraznete.
Per total mi s-a parut un bun inceput pentru un festival de vin, dar mai trebuie sa-si defineasca o identitate. “Wine, Art, Gastronomy” nu exprima complet ceea ce se intampla acolo, si nu ofera un “fir rosu” al desfasurarii. Probabil ca dupa cateva editii, vor segmenta mai clar publicul-tinta. Ca tot vorbim de public, acesta a fost departe de ceea ce numim “public de masa”, desi s-au strans peste 5000 persoane. A fost foarte divers: de la studenti curiosi la vechi iubitori de vin care au venit sa-si reintalneasca prietenii, de la peregrini printre standuri la burghezi respectabili, cu o abordare metodica si meticuloasa. A lipsit oarecum publicul “intermediar” –familistii si gospodinele- dar probabil au avut reticente, sa nu para necunoscatori… Potential de dezvoltare cred ca este, si exemple sunt suficiente pe plan local: nici TIFF-ul nu a devenit ceea ce este de la prima editie. ..
Vinul din Cluj 
Pingback: Am dat iama in spanioli | Vinul din Cluj
Pingback: PROVINO revine la Cluj « Vinul din Cluj
Oho…cred ca am cate o intrebare pentru fiecare paragraf…poate le dezbatem cadva..
Eu „Am fost la SERVE si am baut vin”, acum vreo 2 ani:)
Feelingul festivalului pare asemanator cu editia de la Iasi. E bine ca exista, asta e clar.
Ai dreptate, am uitat sa verific titlul. E o sintagma prea explicita ca sa scape nefolosita. Daca crezi ca sunt prea asemanatoare , pot sa o ajustez cumva.
La Iasi nu am fost anul trecut, dar in afara de 2-3 producatori in plus nu-mi inchipui ca a fost ceva radical diferit la editia asta. Notorietatea si publicul fidel se construiesc in timp; faceam paralela cu TIFF-ul, care abia de la a sasea-saptea editie a capatat o oarecare relevanta in domeniu.
Stai cuminte, nu-i nevoie de alterari. In fond e o parafraza a unui vers din „hardcore moldovenesc” al celor de la Zdop si Zdup:)
E ceva totusi ca au anturat cativa din jur. A venit Nachbil…Oamenii astia nu prea vin la targuri&festivaluri
Asa e, si a venit chiar Herr Brutler personal…