Deci ieri trebuia sa iau o piatra in gura, odata cu descinderea primordiala in Oltenia, dusi de sageata inaripata (Skoda) cu numar de CJ. „Lung e drumul Clujului, dar mai lung al dorului” zic versurile cantecului; eu as completa cu „…dar mai lung al vinului”.
Oltenia si vinul oltenesc ne-au intampinat cu o inserare prelunga, cu
drumuri inguste serpuitoare printre dealuri incarcate de vii, cu carnati Plescoi si cu Cramposie la rece. Si cu oameni primitori, foc de tabara, prieteni vechi si noi, si un sentiment general de bunastare.
Ardeleanul molcom, tipicar si oarecum neincrezator in privinta lucrurilor de la sud de Carpati si vest de Olt, a simtit o afinitate speciala pentru acest loc, pentru oamenii si vinurile de aici. This could be the beginning of a beautiful friendship…



[…] Traditionala petrecere din varful dealului din ajunul evenimentului parca devine de la an la an tot mai bogata si mai vesela. […]
[…] am “uitat” aceasta sticla in raft, ca sa vad evolutia vinului in decurt de 8-9 luni. Caci exista o evolutie, e indubitabil, am gasit un vin destul de schimbat fata de ceea ce aveam in pahar asta vara cand priveam panglica Oltului de pe dealurile din Dragasani. […]
Mihai, te citesc mereu si imi place ce scrii, dar ti-ai permis o licenta ‘poetica’ cu citatul din cantec…e ‘Lung ii drumul Gorjului’!!! Si mergea de minune aici, ca sunt doi pasi pana in Gorj de la Dragasani…
Merci de aprecieri, ma bucur de fiecare data cand primesc astfel de comentarii 🙂 E adevarat ca am adaptat putin versul, pentru ca la mine nu se potrivea nicicum: venisem dinspre Cluj fara sa trec prin Gorj…