In timp ce ma indreptam spre curtea Centrului Cultural Francez , pentru obisnuita degustare de miercuri seara, am incercat sa-mi amintesc ce stiam despre acest producator, si ce vinuri am gustat de-a lungul timpului de la ei. Seara calda si senina de la Cluj -lucru destul de rar intalnit in doua saptamani- m-a dus cu gandul la alt lucru rar, respectiv ocaziile in care am purtat discutii cu reprezentantii Davino.
La Cluj au participat la trei degustari in ultimii patru ani (din care eu am prins doua, pe vremea cand inca nu scriam); de asemenea, in vreo 5-6 alte ocazii am baut vinurile lor, singure sau pe langa altele. Nume ca Flamboyant, Purpura Valahica, Revelatio, Ceptura Davino, sunt in mintea oricarui iubitor de vinuri care se preocupa sa-si actualizeze cunostintele despre vinuri romanesti. Producatorul din Dealu Mare, cultiva 68 ha pe terasele din Ceptura, in diferite
microclimate si cu vii cu varste cuprinse intre 15 si 5 ani. Prin efortul celor doi fondatori, Dan Balaban si Bogdan Costachescu, numele Davino a reusit sa se impuna pe piata, la inceputul anilor 2000, ca un producator de vinuri premium -la un moment dat singurul. Vinuri ca Domaine Ceptura 2004, Purpura Valahica 2007, etc. au devenit printre iubitorii adevarate obiecte de cult si revelatie, intr-un moment cand optiunile pentru vinuri de elita romanesti erau foarte limitate.
Cu toate acestea in minte, si cu micul pahar in forma de lalea in mana, am ascultat plin de interes prezentarea sustinuta de d-na Sorina Garce, vinurilor Davino. In timpul explicatiilor de rigoare privind producatorul, filozofia, modul de producere al vinului, a sosit in pahar noul Alb de Ceptura. Cele trei vinuri care formeaza noua gama denumita simplu -Ceptura, etaleaza pe eticheta blazonul oficial al locului. Toate sunt asamblaje, in buna traditie Davino, din vinuri vinificate separat. Alb de Ceptura este din Sauvignon Blanc si Feteasca Alba, Rosu de Ceptura cuprinde in proportii egale Feteasca Neagra si Cabernet Sauvignon, iar Rose Ceptura are Cabernet cu putin Merlot; rosul este din 2009, iar celelalte din 2011. Aceasta gama se doreste sa se plaseze deasupra Faurarului, inca sub Chateau Domenii, si in consecinta strugurii sunt culesi de pe anumite parcele si supusi unui proces mai riguros de selectie.
Albul e proaspat si verde, cu note simple floral-citrice, racoritor si fara pretentii; aciditatea redusa nu il fac potrivit ca vin de servit la masa, ci mai degraba corect si racoritor. Rosul a fost maturat cateva luni in baricuri folosite a doua oara, si apoi invechit la sticla, culoarea violacee densa denota multi tanini zburdalnici, care nu s-au cumintit nici dupa patru ani si ar mai avea nevoie de timp; la varsta asta, alte vinuri de consum curent incep sa intre pe partea descendenta, pe cand acestuia nu i-au trecut inca cosurile adolescentei. Roseul e agreabil, mai degraba din gama roseurilor echilibrat-delicate decat dintre cele vivace si sangerii; aciditatea ii da consistenta iar notele interesante de fragi si capsuni il fac prietenos cu limba si papilele.
Intr-o gama mai inalta, am degustat Davino Domaine Ceptura Blanc 2011 si Rouge 2009. Asamblajul alb reia cumva reteta mai micului frate Faurar, respectiv Sauvignon Blanc cu Feteasca Alba si Riesling Italian. Evident, abordarea este cu totul alta, recoltarea facandu-se prin treceri succesive pe anumite parcele, iar proportiile finale sunt stabilite dupa mai multe incercari prin microprobe. Vinul are adancime si complexitate, nu e facil de abordat. Nasul initial de soc si pere se deschide spre ananas si banana verde, corpul are consistenta si o aciditate verde, corcanta, iar postgustul se duce frumos spre caise. Un vin de abordat in mod organizat, bine racit si cu masa pusa.
Cabernetul, Merlotul si Feteasca Neagra care compun Domaine Ceptura Rouge au petrecut 10 luni in baricuri noi de stejar romanesc, unde au fost supuse si fermentatiei malolactice, iar proportiile finale sunt stabilite, la fel ca si la precedentul, dupa probe succesive. Desi are patru ani e inca la inceputul vietii; semnele unei adolescente timpurii se gasesc in aromele de curmale si cirese amare, care sunt ascunse sub cele de visine, prune si telina intepatoare. Taninii au inceput sa se slefuiasca si nu agreseaza gingiile, si vor asigura acestui vin o viata de inca minim 5 ani.
Am aflat cu bucurie si faptul ca Davino si-a lansat site-ul, cu informatii complete si bine structurate, un lucru pe care consumatorii il doreau de cativa ani. Astfel, impreuna cu aceasta degustare, acest fapt denota o mai mare deschidere spre interactiunea cu consumatorii; impresia mea in ultimul timp a fost ca acest brand a comunicat prea putin cu publicul-tinta, iar cand a facut-o a fost foarte laconic. Fara prezenta la targuri, la evenimente de profil si degustari, fara e greu sa mentii contactul cu clientii -chiar si in conditiile unui nume cu notorietate- doar prin meniurile unor restaurante si etichete adormite pe rafturile unor magazine specializate. Calitatea unui producator si pretentiile de crama premium se vad nu doar prin lichidul inchis in sticla, ci si prin interactiunea cu consumatorul, fidelizarea acestuia. Din punctul meu de vedere, chiar si unui pasionat ii este dificil pana acum cateva luni sa gaseasca informatiile relevante despre vinuri, sa enumere gamele principale si momentele lansarii fiecareia, anii relevanti, etc. Cu nume greu de retinut si o identitate nu fosrte bine diferentiata, aceste game se suprapun in mintea consumatorilor si creeaza confuzii, mai ales ca personalul din restaurante sau magazine nu este totdeauna suficient de bine pregatit.
Revenind la vinuri, daca ultimele doua se plaseaza in mod clar intr-o gama peste medie din punct de vedere al calitatii, noua gama Ceptura cuprinde vinuri corecte, placuta si abordabile, care se preteaza unui consum curent sau pastrare 1-2 ani. Pretul cerut este, in opinia mea, mult prea mare pentru calitatea livrata: cei 40-49 de lei (pentru vinuri tinere!) inseamna dublu decat gama inferioara -Faurar, in conditiile in care saltul calitativ este in cel mai bun caz minor. La fel, cei 75 de lei ceruti pe Domanie Ceptura Blanc 2011 (crestere de peste 50% fata de gama inferioara) nu se regasesc in continutul sticlei -in contitiile in care pe acest segment de pret exista o oferta bogata si competitiva.
Am plecat acasa cu un Faurar rosu 2009 (23 lei), care dupa doua pahare m-am facut sa uit de panseurile mult prea elaborate de mai sus.