Se spune ca surprizele placute vin pe neasteptate. Pe neasteptate a venit si invitatia de a participa la o degustare restransa, cu vinurile de la Petro Vaselo. Despre aceste vinuri auzisem multe, citisem diverse articole in reviste, si m-am intalnit trecator cu ele in diferite ocazii, la targuri sau alte evenimente.
In drum spre magazinul Comtesse du Barry, gazda evenimentului, mi-am revizuit rapid in gand cunostintele despre acest producator din Banat: plantatia rezultata in urma unei investitii italiene cuprinde vreo 20-30 de hectare in apropierea localitatii Recas, in DOC-ul cu aceeasi denumire; au iesit pe piata cu doua vinuri rosii in 2009, care au trezit interesul si controversele atat prin gust, cat si prin povestea transportarii strugurilor in Italia pentru vinificare; in 2011 si-au diversificat soiurile si etichetele si au crama proprie, lansand si un vin spumant rose. In mintea mea, acest producator a fost cumva invaluit intr-o ceata misterioasa, deoarece despre vinurile sale se vorbea mult dar erau dificil de gasit, preturi peste medie, plus controversele privind transportul si vinificarea in Italia a primului vintage…
A fost binevenita asadar vizita scurta dar intensa la Cluj (doar unul din orasele de pe traseul turneului de promovare), ca sa-mi
astampar setea de cunoastere, sa-mi lamuresc nelamuririle, si sa analizez pe indelete vinurile. Au aparut deja articole bine documentate si descriptive despre acest producator (aici si aici), asa ca nu-mi propun sa repet ce se poate citi deja acolo, si voi scoate in evidenta cateva lucruri noi aflate, strecurate printre impresiile vinurilor.
Ca si opening drink am servit spumantul Bendis, spumant rose brut din Pinot Noir. Acesta se pare ca este ultimul dintre vinuri care a calatorit in Italia pentru a doua fermentatie (metoda charmant) si imbuteliere. Cei de la Petro Vaselo vor investi in utilaje proprii pentru productia de vinuri spumante atat dupa metoda italiana cat si cea traditionala, punand astfel controverselor daca spumantul Bendis e un vin romanesc fermentat in Italia, sau un vin italian cu materie prima romaneasca. Ce e sigur e ca bulele sunt italiene, lucru care se observa in pahar prin perlatia abundenta, fina si uniforma. Culoarea roz-violacee, amintind de muscate si petunii, este urmata de un nas discret, cu note de boboc de trandafiri si capsuni; in gura vine in completare si o nota fina de paine proaspata. E un vin vesel, si racoritor, fara profunzime dar cu multa exuberanta. Numele „Bendis”, cu toate explicatiile privind trimiterile la origini dacice si ritualul fertilitatii, nu ma convinge si-mi pare mai mult o gaselnita grabita pentru export. Oricum, vinul e dragut, si sunt promisiuni ca va fi urmat in curand de un frate (sau sora?) mai mare, facut din Chardonnay dupa metoda champenoise. Ar fi o frumosa reusita pentru acest producator, sa fie primul care face vinuri spumante in vestul tarii, folosind ambele metode si soiuri si culori diferite de struguri.
In continuare am incercat cuplul de „Alb” si „Rosu de Petro Vaselo” -doua vinuri pregatite sa fie gama entry-level a producatorului, vinuri simple si curate, cu etichete nepretentioase, care sa atraga categorii de varsta mai tinere. Ambele vinuri sunt din 2011 si poarta DOC Recas. „Albul” este unul din cele mai frumoase Chardonnay-uri romanesti nebaricate: culoare galben-palida cu urme verzui, nas floral, mediu ca intensitate, gust suplu si vioi, unde notele untoase si corpolente specifice soiului se imbina fin cu o aciditate vibranta, si se termina intr-un postgust placut cu arome de fructe coapte. Alcoolul de 14.5% nu se simte daca e bine racit, dar isi face efectul rapid dupa cateva pahare. O impresie mai putin placuta mi-a fost lasata de „Rosu de Petro Vaselo”: Cabernet Sauvignon din 2011, nivelul de peste 15% alcool se simte puternic in nas, mai ales daca vinul e mai apropiat de temperatura camerei. E greu de sustinut ca e un Cabernet, deoarece e dominat de note gemoase, de fructe coapte si confiate, mult condiment intepator, si tanini fara vlaga. La un blind tasting, as fi pus pariu ca e un Shiraz australian generic.
Trecand la lucruri serioase, am abordat subiectul Otarnița 2010. Este un Pinot Noir, care poarta numele dealului, plaiului de pe care a fost recoltat. Am aflat ca in vie s-a facut o normare foarte stricta a productiei (aproape 50%), astfel incat aromele sa fie cat mai concentrate. Culoarea este zmeurie deschisa, stralucitoare, cu doar cateva grade mai inchisa decat un roze viguros. Nasul e mediu ca intensitate si se dezvolta treptat; imediat dupa deschiderea sticlei are o aroma mai inchisa de ciuperca uscata, care dispare repede si este inocuita de note bogate de zmeura si visine tinere; se simte rotunjimea si intensitatea gustului fructelor , completate de o nota mai grea de lemn uscat si frunze. Aromele din nas se regasesc in atac, insa gustul cade repede, si ramane pe final doar aciditatea cam mare si niste arome verzi, crude. E un vin caruia i se aplica perfect sintagma „tanar cu mare potential” -odata cu maturizarea viei, si probabil cu o perioada mai indelungata de invechire la sticla, vinul va capata mai multa textura si consistenta.
In cele din urma am ajuns la Ovaș 2009, un vin premiat la diverse concursuri internationale, care cred ca concentreaza tot ce e mai
bun de la acest producator. Ca si continut, cupajul este de traditie bordeleza –70% Cabernet Sauvignon si 30% Merlot; ca si stil de vinificare, se simte influenta italiana. Culoarea e rubinie inchisa, uniforma, fara semne de imbatranire. Nasul e profund si complex, cu multe intorsaturi si schimbari; aromelor tipice de coacaze negre, porumbe, visine si tabac li se adauga niste lemn afumat fin integrat, tabac si lac de lemn, ca in final sa apara si ceva ierburi aromate (oregano, cimbru). Corpul e viguros fara sa fie masiv, cu o structura indesata, tanini vioi care inca dau semne de tinerete, si aciditate bine integrata; aromatic se regasesc notele din nas, intr-un melanj interesant. Postgustul de intensitate medie e fin si amarui, cu trimiteri spre pudra de cacao si samburi de cirese amare. Un vin frumos si elegant, care cred ca mai poate castiga inca prin evolutie la sticla in urmatorii ani (presupunand ca s-ar mai gasi sticle).
In alta ordine de idei, producatorul are planuri de extindere a plantatiei pana la 60 ha in urmatorii 5 ani, ajungand la un volum maxim de 300,000 de sticle anual. Ca si in prezent, este planificat ca cea mai mare parte a lucrarilor din vie sa ramana executate manual, de o echipa de 20-30 de lucratori locali. Peste 60% din aceasta productie este planificata sa mearga la export, restul fiind dedicata exclusiv distributiei prin canalele HoReCa; in total vor avea maxim 9 etichete.
Ca impresie generala, sunt vinuri promitatoare, si se vede atentia acordata detaliilor. Cred ca pe masura ce via se va maturiza, si oenologul va invata specificul locului, vinurile vor castiga in complexitate si valoare. Mi-au placut in special Ovaș-ul, si Albul de Petro Vaselo, carora le-as face oricand loc in frigiderul si paharul meu.
Blog la WordPress.com. Tema: Suburbia de WPSHOWER.
Pingback: Petro Vaselo - Vinzzan
Pingback: Petro Vaselo | Cazan cu Vin
Pingback: Petro Vaselo, incotro? | Vinul din Cluj
La noi nu cred..:) Si nici in afara…
Dar e logic si mult mai simplu daca ai o afacere pe Horeca sa te diversifici pe orizontala cu un produs care se adreseaza aceluiasi segment. De aceea in cazul lor nu prea am emotii cu vanzarile….
Stiu si eu Ovas si Otarnita de la Goodwine (parca)…de acord cu ce ai zis mai sus. Ovas este un vin reusit, Pinot-ul depinde de gusturi, trebuie sa mai stea ceva si e de vazut cum va evolua… Din ce stiu ei au facut (fac) investitia „mainly” pentru export; am vazut ca isi promoveaza vinurle si prin Polonia.
Da, si din discutiile cu ei am aflat cam acelasi lucru: ca vor exporta cam 60% din productie (chiar si dupa marirea suprafetelor plantate), si restul il vor plasa exclusiv in restaurante si magazine de vinuri. E totusi un plan destul de ambitios sa vinzi 100,000 de sticle pe an in afara (200,000 in viitor), cu un brand nou…
Este, dar pentru ei nu e iposibil.
Actionarul italian, din ce stiu, se ocupa cu productia de expresoare de cafea de ani de zile (chiar bune din ce am auzit) si are o distributie bine pusa la punct pe Horeca pe cateva continente.
Hehe, sper sa prindem zilele cand vinul se va vinde ca si cafeaua… 🙂
Acum am vazut ce am ratat aseara. Frumoase pozele cu colectia de arta a Artvinium Wine Club
Da, a fost o seara placuta, si ma bucur ca m-a chemat Marius. Tablourile sunt potrivite foarte inspirat, si merg foarte bine cu ambianta .