Vinurile de la unvinpezi.ro -partea a 5-a
Am reusit sa ma preocup in ultima vreme cu diverse alte evenimente -organizate sau domestice- astfel ca am cam neglijat povestile despre vinurile degustate pentru unvinpezi.ro. Iata ca nu s-au adunat prea multe, asa ca imi amintesc suficient de bine despre fiecare ca sa scriu cateva randuri in completarea descrierilor de pe site.
A fost o selectie interesanta si ecletica, se simte apropierea sarbatorilor din etichetele „cu greutate si rezonanta” aruncate la vanzare saptamana de saptamana. Am avut doua rosii, un pseudo-rose si un alb de desert:
Les Faitiers Gewurztraminer
LES FAITIERES GEWURZTRAMINER CUVEE 2009, Orschwiller -publicat in 21.10.12
„Acest Gewurztraminer emana din plin aroma caracteristica de lytchee si mango, pe langa o adancime si o finete greu egalabile, date de supramaturare. In stil alsacian, aromele sunt bine exprimate si cu mult extract, inca nu-i lipseste deloc aciditatea revigoranta, care sa-l faca suplu si abordabil. Temperatura de servire e bine sa fie cat mai scazuta, sa dea ocazia vinului sa-si elibereze aromele direct in pahar si in gura.”
E bun, oricat de carcotas as fi. As putea zice ca aromele sunt cam greoaie si predictibile, ca aciditatea mai scartaie cand e prea cald, ca postgustul nu e atat de lung cat ma asteptam, etc. dar toate astea nu-i stirbesc din atractivitate. Are acea finete pe care doar alsacienii reusesc sa o imprime Gewurztraminerului, se descopera incet si treptat, aromele parca pocnesc in gura de pline ce sunt. In plus, rezista bine dupa ce e deschis, chiar si o saptamana in frigider, pierzandu-si prea putin din prospetime.
SFANTUL DUMITRU 2010, Crama Oprisor -publicat in 24.10
„Asa cum ii arata numele, acest vin este un luptator. Nu luati in seama corpul subtirel, aciditatea ca un coif prea mare si
Oprisor Cupola Sanctis 2010
aromele lucioase, acest vin are o vigoare si o rezistenta nebanuite. Extrem de versatil cu preparatele si cu temperatura de servire, va arata bine pe multe mese de sarbatoare, cam cu orice mancare traditionala: taninii fini dar intepatori pot dizolva combinatii „grele”, aciditatea e suficient de ridicata cat sa-i dea prospetime, iar aromele, simple si directe trezesc apetitul. De la salata de vinete pana la placinte poale-n brau, de la branza de burduf pana la gratar de pui cu ciuperci, Sf. Dumitru va acoperi o larga paleta gustativa si va colora buzele mesenilor intr-un violet aprins.”
Vinurile din gama Cupola Sanctis din 2010 (ca si anii precedenti dealtfel) sunt vinuri de masa cu ceva mai mult aplomb. Merg direct in pahar fara formalitati si ritualuri, se potrivesc cam cu toate preparatele „de duminica” ale romanului, iar sticlele „dau bine” la musafiri. N-ar trebui sa cautam sau sa ne asteptam la altceva din partea lor.
Nederburg Shiraz 2010
SHIRAZ 2010, Nederburg -publicat in 26.10.12
„In mod normal n-as recomanda acest Shiraz pentru consum atat de devreme, cunoscand complexitatea aromatica la care au ajuns vinurile din 2004 si 2006 de exemplu, baute anul trecut. Acest Nederburg insa are mixul necesar de aciditate si arome rotunde de fructe incat sa mearga bine pe gat chiar si acum. Pregatiti-va papilele insa pentru niste tanini incapatanati si o gramada de picanterii: ardei iute, piper proaspat macinat, nucsoara. E bine sa aveti alaturi si un refugiu culinar, ideal ar fi pastrama de miel.”
E realmente prea tanar pentru a-i cuprinde toata gama de potentiale arome, si in plus inca e colturos si aspru -si asta o spun din perspectiva unui iubitor de vinuri „extra-spicy”. Si e pacat, pentru ca din experienta mea, Shiraz-urile de Nederburg pot sa ajunga in forma maxima cam dupa 6 ani, moment in care devin inconfundabile. Chiar si acum imi vine in minte aroma superba de piele lacuita si piper rosu care se poate gasi in Shiraz-ul 2004. Evident, aventurierii vor gasi din plin tanini si condimente cu care sa se lupte si in vinul din 2010, insa pentru astfel de sporturi exista vinuri mai potrivite. Recomand cu caldura sa fie tinut departe de tirbuson macar 2-3 ani.
Alma Tobia Rosado 2009
ALMA TOBIA ROSE 2009, Bodegas Tobia -publicat in 28.10.12
„Departe de a fi un rose fin, transparent si sensibil, acest Rosado are prea putine in comun cu rose-urile asa cum le stim. Culoarea e atat de intensa incat ar putea face de rusine un vin rosu mai tanar, nasul nu are obisnuitele capsuni si cirese tinere, ci coacaze din belsug, acrisoare si aromate, si chiar guava si rodii. In gura aromele se diversifica, apar macese si porumbe, iar aciditatea ridicata aduce chiar si senzatii citrice. Are un postgust destul de lung cat sa se compare cu un vin rosu, bogat in lemn afumat si turba. Chorizo si jamon ar fi alegerea naturala, dar nici babicul, ghiudemul sau pastrama nu-s de trecut cu vederea.”
Rose-ul asta fermentat in baric mi-a dat mult de furca sa-l inteleg. Nu-i gasesc o categorie clara in care sa-l incadrez: nu e nici rose racoritor, nici un vin usor de masa, dar nici n-are complexitatea unui rosu de Rioja. In plus, aciditatea masiva, care se simte mai ales pe final, il face total atipic. Ca si soiuri, cuprinde Graciano, Tempranillo si altele, iar presa spaniola de specialitate il aclama ca fiind o mare innovatie si realizare vinicola. Asa o fi, dar eu greu ii gasesc justificarea, mai ales ca nu sunt mare amator de carnuri afumate. Il recomand celor care beau printre altele vodca cu sos picant si mananca peste murat la micul dejun.
Vinul din Cluj 
Pingback: Inca un calup de 5 vinuri de la unvinpezi.ro « Vinul din Cluj