Reiau dupa o lunga pauza rezumatul vinurilor degutate si descrise pentru unvinpezi.ro. Au fost cateva saptamani in care prezenta mea pe site a fost mai sporadica (concediu, treburi etc.) si de aceea am lasat sa treaca mai mult timp de la ultimul rezumat, ca sa se adune un numar suficient de vinuri. Au fost zile destul de lejere ca numar de texte publicate, insa ma bucur ca aceasta selectie de cinci vinuri este printre cele mai frumoase, iar cateva din ele au fost si „sold out”.
Hai sa vad daca imi mai amintesc detalii despre fiecare:
TRADITIONAL 2002 Rosemount Estate (McLaren Vale) -publicat pe 17.11.2012
„Cel mai mic continent poate sa produca vinuri mari, iar acest Rosemount McLaren Vale este un vin pentru care merita sa-mi iau o seara libera si sa nu fac altceva decat sa urmaresc evolutia extraordinara in pahar. Vinul nu are delicatete si nici nu-si propune asta, are in schimb niste arome uriase, ametitoare, care acopera o panorama vasta: de la cireasa neagra, coacaze negre, curmale confiate, trecand apoi la mure, lemn dulce si toffee. Sa se opreasca aici? Nici gand! Dureaza doar inca o ora de aerisire sa gasim piele si mosc, cafea cruda si anason, apoi dupa inca ceva timp reapar niste fructe surprinzatoare, rodii. Are o consistenta ferma in gura, e plin dar nu catifelat deoarece taninii inca nu s-au cizelat complet. E greu de gasit vreun fel de mancare care sa-i stea alaturi si sa nu fie talpa de bocanc, mai degraba l-as vedea baut singur, cu niste fistic si nuci caju alaturi.”
Chiar si cei mai carcotasi impotriva vinurilor de Lumea Noua (ca sunt prea extractive, cu arome prea bombastice, n-au finete, etc.) vor trebui sa recunoasca ca asta e un vin mare. Ca o comparatie cu arhitectura, nici Empire State Building nu are neaparat un stil original si proportii armonioase, insa e greu sa o treci cu vederea si nu poti pretinde ca esti iubitor de arhitectura daca nu stii nimic despre ea. La fel si cu acest vin, cred ca este o experienta necesara pentru orice pasionat, ca sa-si calibreze si caleasca papilele, sa aiba termen de comparatie. Nu stiu daca l-as bea in fiecare seara, si nici macar o data pe saptamana, dar din cand in cand am fantezii de ceasuri tarzii despre cateva picaturi din acest vin.
TERRA ROMANA CABERNET SAUVIGNON 2010 S.E.R.V.E. -publicat in 27.12.2012
„Cei care se ateapta de la acest Cabernet la asprime macho si duritati abia ascunse in poalele fructului, vor fi surprinsi sa gaseasca in
pahar una din cele mai catifelate si feminine exprimari ale acestui soi. Soarele arzator si dealurile abia rotunjite ale Dobrogei, de unde provin strugurii, au inmuiat asprimea taninilor, au concentrat culoarea si au cizelat aromele. Are o consistenta supla si fina in gura, nu agreseaza gingiile si papilele, iar aciditatea ridicata de pe final il face versatil de asociat cu o gama larga de mancaruri. Ca si alte vinuri de acest fel, pentru a-i fi apreciata corect finetea recomand o temperatura de servire mai apropiata de cea ambientala, in jur de 19 grade.”
E un Cabernet mai subtirel, mai fluid, mai apropiat de Merlot, asa ca fanii merlotisti abia vor simti tranzitia. I-ar fi foarte utile inca cateva luni la sticla, ca sa se mai integreze putin lemnul, care face nota discordanta mai ales cand e servit prea rece.
TERRAZAS ALTOS DEL PLATA MALBEC 2011 Moet Hennessy Wines -03.12.2012
„Nu degeaba argentinienii au ales strugurele Malbec sa-si faca vinul preferat, vigoarea si aromele sale sangerii cer pur si simplu o carne de vita langa el; daca e argentiniana e cu atat mai bine. Malbec-ul 2011 de la Terazzas cumuleaza calitatile unui vin tanar -culoare violeta, nas amarui cu multa visina si frunza de muscata, astringenta ridicata- cu intensitatea aromelor data de cultivarea pe platourile muntilor. Cirese negre si mure se amesteca in gura cu cafea neagra si lemn, potentate de o aciditate ridicata care il face sa para mai tanar decat este. Pentru a nu lasa alcoolul sa eclipseze aromele, e bine sa fie racit mai mult decat alte vinuri rosii, si baut cu gura plina.”
Un strugure suculent si mustos da un vin la fel, iar baricurile in care l-au tinut argentinienii il completeaza cu ceva cafele si afumaturi. Vinul asta e foarte maleabil si poate fi servit intr-o multime de ocazii, doar „regland” temperatura de servire: o cina cu preparate gourmet cu arome fine? merge bine racit, sa iasa in evidenta aciditatea; la o masa obisnuita trebuie aerisit inainte si servit la 16-17 grade ca sa-si evidentiezze complexitatea, iar pentru o „bauta” cu prietenii, turnat in pahare imediat dupa deschiderea sticlei, ca sa se pastreze aromele primare de fructe.
AMPRENTA MUSCAT OTTONEL 2011 M1 Crama Atelier -06.12.2012
„Acest vin isi va pune amprenta pe desertul romanilor, inlocuind perfect prajiturelele, serbetul sau paharelul de digestiv. Amprenta
este un Muscat Ottonel vinificat dulce in traditia marilor vinuri de desert, cu zaharul insesizabil, pastrand intacte aromele si venind in completare cu o aciditate vioaie si citrica care ii da tinerete si suplete. Miere de salcam, flori de tei uscate, caise confiate si gem de gutui se amesteca in nas si pe limba, cu o textura surprizator de usoara si fina, iar finalul e racoritor, cu coaja de portocala. Am spus ca va inlocui dulciurile si deserturile? Merge la fel de bine impreuna cu ele: foietaje, creme usoare si salate de fructe. Asocierea mea favorita este cu felii de ananas trase in ciocolata alba.”
Pana recent, vinurile de desert erau o raritate pe la noi, si cele dulci sau demidulci erau stigmatizate ca „feminine” sau mai rau, ca contrafacute. Unul sau doi producatori faceau vinuri de desert in acceptiunea clasica, mai mult pentru portofoliu si o piata minuscula de consumatori. Aceasta miscare de la Murfatlar prin M1. Crama Atelier, cred (si sper) ca va fi primul pas dintr-o miscare de schimbare a perceptiei despre vinurile dulci: cele de desert isi vor recapata locul meritat, iar cele dulci vor iesi din zona gri a spritului.
TERRA ROMANA CUVEE AMAURY 2011 S.E.R.V.E -10.12.2012
„Fara retinere pot sa sustin ca acest Cuvee Amaury este unul din cele mai fine vinuri albe create in Romania. Este un vin fara varsta, la fel de elegant si distins cand este baut tanar sau dupa cativa ani (chiar si 7) petrecuti in sticla. Ajuns la a 10-a editie, cel din 2011 pune impreuna aromele increzatoare ale Sauvignon Blanc-ului cu finetea si vioiciunea Rieslingului, iar cele cateva luni petrecute in baricuri ii dau mai multa consistenta si tempereaza aciditatea. De la coaja de lamaie zaharisita la biscuiti, de la flori de tei la banane coapte, aromele sunt caracterizate de finete si eleganta, in special cand este racit mai putin decat alte vinuri albe -pe la 14 grade. Asocierea mea preferata este cu sparanghel inabusit in unt.”
Ce am scris mai sus rezuma tot: e un vin pe care il admir foarte mult pentru finete si eleganta. Cred ca i se aplica dictonul britanic „less is more” -cee ce ii lipseste in intensitatea aromelor compenseaza prin complexitate si echilibru. L-as bea oricand, oriunde.
CUVÉE IX 2010 LacertA Winery -publicat in 11.12.2012
„Numit misterios Cuvee IX -ca un nume de cod, acest vin este similar unui cifru: contine incriptate patru soiuri de struguri rosii si
cateva feluri de lemn de la butoaiele de stejar, dand nastere la numeroase combinatii olfactive si gustative. Desfacerea cifrului nu e chiar simpla, e nevoie de o aerisire buna in sticla, de o temperatura de 16 grade si de multa rabdare cu paharul. Efortul pasionatului va fi rasplatit cu nuante bogate ce apar pe masura ce vinul se incalzeste in pahar: visine din compot, smochine si prune. Distinctiv fata de alte vinuri rosii este bogatia de arome de condimente calde si cafea -scortisoara, cafea cruda, ghimbir, espresso amarui si lichior de cafea spre final.”
Varianta 2009, cea lansata in benzinariile OMV au creat acestui vin un mic nucleu dur de fani care il vor cauta oriunde. Desi venea din vii tinere, avea echilibru. Cel din 2010 -un an mult mai dificil- nu se ridica inca la aceeasi inaltime, mai are nevoie de ceva timp sa-si integreze toate elementele. Pe gustul meu, frunctele inca nu s-au impacat de tot cu lemnul si cu taninii, fiecare trage in alta directie. Sunt convins ca si acest stil de vin are fanii lui, dar eu apreciez mai mult echilibrul decat intensitatea. Il mai incercam la vara, daca mai gasim vreo sticla.
Pingback: Restrospectiva: zece vinuri, zece saptamani | Vinul din Cluj