Penuria de subiecte originale si atractive din ultimele zile (a se citi lipsa de vinuri noi si incitante baute recent) m-a facut sa ma intorc peste cateva din vinurile degustate pentru unvinpezi.ro, si sa reiau textele si impresiile. Am avut o mica tresarire cand am vazut ca s-au adunat rotund zece vinuri pe parcursul ultimelor zece saptamani de cand nu am mai completat aceasta rubrica despre vinurile de la unvinpezi.ro.
Las la o parte vinurile care au meritat o atentie speciala -cum a fost Shiraz-ul Penfolds Grange 1999, ori degustarea gamei de vinuri spaniole de la Crama Borha, despre care am scris articole dedicate la vremea respectiva. De asemenea, verticala de Merlot Prince Matei 1998-2008 merita o infatisare proprie, cand ii va veni vremea. Pana atunci, va las in compania celor zece texte de mai jos, aferente unor vinuri despre care pot sa spun ca mi-au trezit interesul, mi-au deschis apetitul pentru aventuri oenologice, si chiar m-au invatat cate ceva: ca nu totul este diamonds and rust, asa cum frumos ne spune Joan Baez.
Departe de a avea un stil riguros documentat si delimitat, Feteasca Neagra este
terenul de joaca al fiecarui vinificator roman, existand o multitudine de variante, de la aspra si brusturoasa la cea moale si fructata. Cea de la Terra Romana este cumva de centru-dreapta ca sa zic asa, adica imprumuta aromele viguroase si picanteria dintr-o parte, si textura fina si catifelata din cealalta parte. Pruna coapta si pruna uscata, cirese si cafea verde sunt ajutate de o aciditare retinuta si tanini moi, cat sa arate ca e un vin rosu. O temperatura de servire mai scazuta il va avanaja ca sa inmoaie notele de lemn afumat.
Nedeea este vinul care imi evoca cel mai bine spiritul Olteniei. Negrul este vechiul soi al pamantului dintre Olt si Dunare, Novacul e tot un Negru dar cu studii in strainatate, iar Feteasca Neagra e verisoara din Moldova care a venit in vizita si n-a mai plecat. Aceasta inrudire a celor mai titrate soiuri rosii romanesti a rezultat intr-un vin plin de viata si vioiciune. In nas e impetuos, izbucnind coleric, apoi in gura se linisteste repede si devine glumet, cu aciditate usor astringenta si tanini care sar ca niste calusari. Postgustul se duce repede, ca sa faca loc urmatorului pahar. E partenerul ideal al tocanitelor cu sosuri grase, al mamaligutei si chiar al placintei cu praz.
Avem ocazia sa disecam un Cabernet aflat in ultimele momente ale perioadei sale de glorie. Ca orice vin rosu australian, ne putem
inchipui ce arome uriase si se structura monolitica ar fi avut la inceput in tinerete; culoarea probabil ca era purpurie inchisa, nasul se simtea din celalalt capat al incaperii, iar aciditatea ar fi pus probleme serioase unor papile mai slabe. S-a transformat intr-un povestitor, care are multe de spus si sare de la o istorioara la alta. Aromele sunt tot acolo, mai putin intense, si intretaiate ca o frunte plina de riduri, culoarea a virat usor spre bordo cafeniu, iar taninii aproape ca s-au dizolvat. Nu mai face fata unor mese cu fripturi grele, ci mai degraba acum e genul de vin care imbie la vorba si destainuiri, si uite ca s-a facut tarziu si a disparut jumatate de sticla. L-as servi mai cald ca de obicei, pe la 18-19 grade.
Vinul acesta semnalizeaza iesirea spre primavara, ca un indicator pe autostrada frigului: are arome dense dar si prospetime, are structura dar si elasticitate, e vioi fara a fi subtire. Impletirea intre Sauvignon Blanc si Riesling, doua soiuri destul de aromate si cu aciditate ridicata, a capatat consistenta dupa mai bine de un an la sticla. Calitatea principala este un remarcabil echilibru chiar si la diferite temperaturi de servire: direct din frigider e citric, vibrant si racoritor, la 12 grade e inmiresmat ca o tufa de soc, iar la temperatura camerei dobandeste aluzii fine de caisa si mere Golden, care te fac sa plescai de placere. Pentru ca experimentul sa fie complet, recomand folosirea unor pahare spatioase de vin rosu.
As putea sa scriu despre acest Chablis ca e tipic francez, auster, fin si retinut, aristocrat si exclusivist, inteles doar de cunoscatori si
apreciat doar de pasionati. In loc de asta voi scrie pur si simplu: acesta este un vin pentru oameni mari, pentru adulti de toate varstele care au ajuns la un nivel de maturitate a gusturilor, care nu se mai preocupa de mofturi trecatoare si recunosc un lucru de clasa cand il simt. Cine are rabdare si papile formate, va gasi sub aparenta de asprime si austeritate niste arome fine si delicate: biscuit de casa, mar copt pe pervazul ferestrei, nisip de pe plaja si coaja de lamaie. Chiar daca temperatura de servire nu e 12 grade, chiar daca paharele sunt prea largi, chiar daca pe farfuria de langa nu se afla o felie de paine prajita asternuta cu cel mai cremos unt, vinul acesta va ramane un exemplu de finete si inalta clasa.
Acest Cabernet e alcatuit din trasaturi simple si directe, ca o fotografie alb-negru: ies in evidenta contururile si contrastele, mai degraba decat nuantele fine. Fiecare aroma e creionata distinct -coacaze proaspete si confiate, prune, ardei copt- pe fundalul unei aciditati retinute. Finalul cu aluzii de tiramisu e ca o rama care incadreaza compozitia. E un vin care va fi pe placul iubitorilor de Cabernet care cauta o exprimare clasica a acestui soi.
De-a dreptul impudic acest roze, cu nuantele sale de piele fina abia bronzata si cu aromele de fragi, visine prea putin privite privite de
soare si coaja de portocala zemoasa. Aproape ca ai impresia ca nisipul fin se scurge printre degete, in timp ce siluete bronzate se perinda prin fata ochilor, iar mana insetata cauta dupa paharul aburind plin cu racoare rozalie.
Garnacha este pentru spanioli soiul care ramane mereu in umbra mult mai titratului Tempranillo, dar reuseste sa furnizeze suprize frumoase in climatele mai reci. Copt, concentrat si cernelos, o expresie pura a fructelor negre, Teorema are un profil aromatic complex, cu nuante de violete, ardei gras si piper alb. Aciditatea ridicata si finalul mineral il fac abordabil si potrivit pentru o gama larga de preparate pe baza de carne. O tarta cu branza sarata va fi o asociere mai inedita, si va pune in valoare aromele fructate.
Aceasta alcatuire de Muscat si Traminer de la Purcari este in opinia mea primul vin dulce de peste Prut ce merita luat in considerare.
Departe sunt aromele greoaie, unsuroase, care incleiaza gura, ingreuneaza capul si ametesc papilele pentru cateva zile. Acest vin subtire si elegant are prospetime, vioiciune si arome ce imprumuta ce e mai bun de la ambele soiuri. Traminerul contribuie cu litchee si sirop de ananas, iar Muscatul vine cu peltea de gutui si miere de salcam. Sticla zvelta va face cu siguranta impresie, mai ales ca poate fi strecurata cu usurinta intr-o poseta.
Pentru cei plictisiti de Merlot si Feteasca Neagra, soiul Malbec ofera exact doza de exotism care lipseste, fara sa se indeparteze prea mult de tiparele familiare. Gestos 2011 este un rezumat al Argentinei intr-un pahar: arome simple dar generoase si bine definite, date de strugurii de pe plantatiile de pe inaltele platouri, iar viile din vaile fertile dau structura si aciditate. Este un vin cu rotunjime si sex appeal, care paradoxal nu „cere” friptura de vita in sange, ci o tocanita frageda si inecata in sos.