Budureasca Pinot Noir 2009
Pinot Noir 2009
Acest Pinot Noir 2009 de la Budureasca (cel cu eticheta neagra) mi-a atras atentia in cursul unei degustari organizate luna trecuta, unde mi s-a parut ca e foarte abordabil si echilibrat. Aseara citeam lista vinurilor medaliate la concursul Premiile de Excelenta Vinul.ro 2012, si n-am gasit acest vin printre cele 7 medalii luate de Budureasca, lucru care m-a facut sa privesc nemilos spre sticla din raft, sa strang tirbusonul in pumn si sa scot dopul cu un pocnet sec.
Are o culoare foarte atragatoare -un rosu aprins, stralucitor, cu o buna limpiditate si fara urme violete; o culoare „de fotografie” tipica de vin rosu, oarecum mai intensa decat m-as fi asteptat pentru acest soi, dar e departe de a fi un defect. Picioarele subtiri ale vinului se grabesc sa coboare pe peretii paharului si aproape nu lasa urme. E o placere sa-l privesti.
Nasul incepe cam grabit cu niste fructe rosii destul de intense -cirese uscate, coacaze, mere rosii-
ardei umpluti
urmate indeproape de un iz subtire de tabac si lemn afumat. Dupa o buna aerisire a sticlei (sau rotirea insistenta in pahar) fructele mai reduc „decibelii”, purtand o conversatie amabila cu nasul, iar notele afumate se mai diversifica.
Situatia se repeta oarecum in gust, care este foarte insistent in atac pe partea de fructe coapte, chiar putin gemoase pe la mijloc. Are o textura medie, cu o buna consistena in gura, foarte grijuliu cu gingiile pe care abia le trezeste cu aciditatea bine controlata. Taninii sunt bine copti si fini, deloc agresivi, se simt doar cat sa faca cunoscut ca e un vin rosu. Postgustul readuce aromele mai complexe de lemn lacuit -gen biblioteca bunicului- fum de pipa si putin anason.
E un vin gata de baut, echilibrat si viu. Pe gustul meu, nuantele gemoase din mijloc ar fi trebuit sa fie mai temperate, iar postgustul a fost cam scurt. 3 dopuri. Respect pentru cei de la Budureasca, care l-au tinut sa se matureze la sticla cat trebuie si apoi l-au lansat la un pret foarte rezonabil (35 de lei), desi e o editie de doar 2000 de sticle. Acesta este un comportament corect fata de vin si de consumator. Nu e un vin de medalie, e un vin de baut si de mancat alaturi de un preparat tot mai rar intalnit in restaurante (chiar si cele cu iz traditional), un preparat de toamna lunga si bogata: ardei umpluti, cu sos de rosii. Alaturarea este foarte fireasca, cu conditia ca umplutura pentru ardei sa nu fie foarte condimentata: fructele din vin se completeaza cu sosul acrisor, iar paaciditatea echilibrata pune in valoare aromele carnii. Recomand proportia de doua inghitituri de vin la trei inghtituri de ardei.
Pinot Noir si ardei umpluti
ardei umpluti
Vinul din Cluj 