Unii termeni, prea des folositi astfel ca se golesc de cotinut, capata brusc un nou inteles cand sunt perceputi in lumina unor experiente personale. „Asta e un blog despre vinuri, ce-i cu fasoane din astea?” veti zice. Si pe buna dreptate, asa ca trec direct la aexlipcatii.
Fiind mijloc de noiembrie, e normal ca omul sa-si ia niste concediu inaintea sarbatorilor de iarna, care cum se stie la romani sunt un eveniment epuizant, intins pe zece zile, care implica consumarea unor cantitati necivilizate de animale moarte cu abia cateva zile in urma, si a unor mini-oceane de vin. Ca sa nu mai vorbim de fatalitatile numite „curatenie mare” si „cumparaturi de sarbatori”. Veti intelege asadar de ce am alocat cateva zile de petrecut cu familia, in singuratatile muntilor.
Acuma, Apusenii sunt o treaba serioasa (cu tot respectul, Azuga sau Busteni -„unceasjumatepeautostrada daca te tii bine”- unde vezi de pe geam vila sefului sau cel mai nou club de fite, nu se cheama mers la munte), adica drum cu serpentine, ceata, camioane-fantoma, lumini din noapte, etc. Si mai ales, izolare. Sa ne intelegem, izolare nu ineamna renuntare la un minim confort oferit de civilizatie si de pensiunile construite din fonduri europene (regim all inclusive, piscina, sauna, wireless, loc de joaca pentru copii -la pretul pe zi al unei cine in Bucuresti).
Si ce se poate manca intr-un asemenea loc? Orice, in principiu, dar e mare pacat sa nu fie pe masa un pastrav -regele apelor iuti si reci
de munte (personal, sunt de parere ca putine carnuri sunt mai fine decat cea de pastrav)- ideal fript grabit pe gratar cu foc de lemne, si alaturi cu o mamaliga fierbite, din cea vartoasa. Bun, presupunand ca conditiile sunt indeplinite, intrebarea urmatoare e -ce bem alaturi de acest festin? „Palinca” ar fi tentati unii sa zica, si nu-i contrazic. In principiu, cu pastrav as recomanda un vin alb, foarte sec, aciditate ridicata si arome discrete -o Feteasca Regala, Aligote sau Pinot Blanc.
Pastravului ii place insa si vinul mai greu, mai ales daca pestele este mai gras si putin afumat de la gratarul pe lemn, merge chiar si un rose. Comand asadar un vin rose fara sa ma uit prea atent ce etichete erau atent aranjate in raft. Spre surpinderea mea se intampla doua lucruri: vinul nu e luat din raft ci scos din frigider (good!), si pe eticheta scrie Babadag. De fapt, intreaga selectie de vinuri a pensiunii era de la crama „La Babadag” -producator S.C. Ovidiu Mercado S.R.L. din …Babadag!
Specificatii tehnice: Merlot rose 2011, 12% alcool, sec, IG Colinele Dobrogei. Nas cu capsuni, fragi si mere rosii? Normal ca da. Gust cam subtirel la inceput si apoi cu arome cam rustice -cirese necoapte, pasta de rosii? Mda, si i-a cam lipsit aciditatea. Nu-i bai, ca am mai stors niste lamaie peste peste, asa ca e destula acreala. Pe postgust apar niste arome amarui, de frunza de muscata? Mmm, daca zici…nu pot vorbi cu gura plina …mai da-mi niste mamaliga…
Ce sa zic, selectia era bogata -Merlot, Cabernet, Merlot rose, Aligote, Sauvignon Blanc, Muscat. Atatt vinuri mai „onorabile” -2008 si 2009, cat si mai proaspete -2010 si 2011. Pe cuvant, asta era intreaga selectie de vinuri. Nu stiu motivul, nu stiu daca aste e „politica firmei” sau e doar o intamplare fericita. Cert este ca, asa cum un bun prieten al meu spunea -„asta da unire!„. Intr-adevar, ce simbolizeaza mai bine vastitatea si varietatea pamantului locuit de romani, decat un pastrav din Apuseni, servit la 80 de km de cel mai apropiat oras, alaturi de un vin din capatul opus al tarii.
Daca au mers bine impreuna? Pai ..am golit farfuria si sticla in mai putin timp decat mi-a luat sa scriu articolul asta. Gata, mi-e foame iar.