Cu totii avem mici placeri „vinovate” -lucruri de care ne simtim atasati, desi nu mai e „varsta” ori „momentul” pentru ele: Coco Jumbo? Vanilla Ice? romanele cu Winnetou? bicicleta Pegas? gogoasa fripta? Toate ne ating o coarda sensibila, si au locul lor intr-un colt ascuns al memoriei. Din cand in cand trebuie scoase la iveala, sterse de praf si privite cu drag.
Mica mea placere vinovata este un vin australian, unul din primele vinuri din afara tarii pe care le-am baut, si unul din vinurile care mi-au trezit interesul pentru acest domeniu. Acest Penfolds Bin 2 nu este nici cel mai titrat, nici cel mai reusit, si nici macar cel mai popular vin din portofoliul respectabil al producatorului australian. A reusit insa sa-mi creeze un mic moment de epifanie cand l-am baut cu cativa ani in urma -eu fiind mare amator de vinuri albe si seci- am ramas uimit de densitatea gustului, intensitatea aromelor si corpolenta. Chiar daca am mai baut multe alte vinuri, si gusturile mele au mai trecut prin alte schimbari, acest vin ramane mereu luminos in mintea mea.
Bin 2 este un Shiraz cu Mourvedre, in proportii de aproximativ 70-30. Soiul Mourvedre este folosit pe scara larga de acest producator, pentru a adauga intensitate si complexitate aromelor in diferite proportii in cupaje. Bin 2 este singurul vin din aceasta serie unde este trecut pe eticheta, desi este prezent si in altele in proportii mult mai mici. Ama avut ocazia sa-l revad intr-o degustare asta vara, insa atunci era cam prea cald.
Fiind din 2006, vinul are o frumoasa culoare matura, cu o bordura subtire ciocolatie, fara sa-si fi pierdut din intensitate. E bine sa fie
lasat sa respire in sticla vreo 2 ore dupa deschidere, insa din experienta mea ajunge la complexitatea maxima a aromelor abia a doua zi. Asadar am baut vreo doua pahare in prima seara, cat sa fac loc in sticla pentru oxigen suplimentar, avand pe limba in special o asprime data de tanini si niste picanterii. Apoi i-am pus dopul fara formalitati si l-am tinut in frigider pana a doua seara. Atunci a inceput deliciul propriu zis -un nas captivant, unde apar pe rand lemn dulce si cafea proaspat prajita, apoi gem de afine si mure, urmate de o nota interesanta mentolata. Nasul are o buna intensitate la inceput, insa dezamageste prin faptul ca nu evolueaza in pahar, isi dezvaluie direct toate aromele. In gura are o buna consistenta, destul de plin si catifelat, taninii sunt bine integrati desi inca verzi, insa aciditatea scade brusc spre final. Aromele de piper si chili ale Shiraz-ului se simt distinct, si abia spre final vin niste lavanda, si rozmarin de la Mourvedre.
In general, vinul acesta da in gura o senzatie de caldura. Se poate spune ca aromele sunt cam „umflate” si fara finete. Are insa ceva lipicios, care ramane pe gat si in interiorul obrajilor mult timp, si-l fac greu de uitat.
Mai este si bin 138 GSM, unde Mourvedre este trecut ca si soi! 🙂
Asa e Boris, merci!