Ave cetateni! De la tribuna Senatului va adresez un discurs… sau mai bine ne uitam impreuna la acest frumos exemplu de oratorie in latina, cu toga si gesturile aferente, in timp ce savuram un vin ce poarta numele uneia din cele mai vechi demnitati romane. Tribunul reprezenta interesele plebeilor in fata Senatului, si avea drept de veto asupra legilor impotriva intereselor plebeilor. Cu timpul, dintr-o simpla concesiune acordata unor revoltati, aceasta institutie avea sa ajunga atata de importanta, incat simboluri si reminiscente ale acesteia se gasesc pana in zilele noastre.
Vinul care poarta acest nobil nume este nascut dintr-un vechi pamant stapanit de romani inca din sec I i.Hr. -provincia Moesia- si cultivat cu vita de vie de cand se stie. In sine, vinul are prea putine de-a face cu vechile vinuri cultivate de traco-geti si romani pe aceste dealuri domoale de langa Dunare. Tribun de la Alira 2011 poarta in el trei soiuri rosii, cu valente mai degraba moderne decat arhaice: Cabernet Sauvignon, Merlot si Feteasca Neagra. Mai degraba, putem sa ne inchipuim ca in iernile reci, tribunii legiunilor romane se incalzeau cu niste vinuri hellenice, asemanatoare cu Agiorgitiko sau Maratheftiko de azi.
Oricum, imersiunea istorica fiind facuta, trebuie sa amintesc ca acesta este al doilea vin lansat sub brand-ul Alira din podgoria de la Aliman, dupa Merlot-ul de succes lansat in 2009. Practic, Tribun este primul cupaj 100% romanesc pe care isi incearca abilitatile cunoscutul oenolog consultant Mark Dworkin, iar recolta anului 2011 se pare ca i-a oferit un teren propice experimentelor si jocului cu vinul. Acesta a fost lansat cu fast in premiera asta vara, in traditionala petrecere de la crama in Aliman, la care din pacate nu am ajuns. Am fost bantuit in schimb in zilele urmatoare de celebra deja imagine cu fecioarele (cred) zdrobind chiorchinii in ciubarul de lemn.
Revenind la vin, eticheta si contraeticheta se inscriu in linia lansata de primul vin, cu o mica insertie pe spate a unui tricolor …cam stingher pe o tiparitura monocroma. Altfel, nimic de carcotit: sticla masiva, cu umeri evazati, dop lung din pluta calitatea prima, informatii bilingve din belsug.
Nasul este impetuos si indraznet, cu o aroma superba de zmeura proaspata, din cea care se gaseste vanduta in cosulete de tarancutele de la Moeciu. Fructele caracterizeaza ansamblul -zmeura, cirese tinere, chiar niste prune timpurii. O urma de lemn afumat se simte usor abia dupa ce vinul se mai incalzeste. In gura iarasi fructele se grabesc sa-si etaleze aromele, insa corpul e mai subtire decat ar fi de ghicit. Are suplete data de o aciditate moderata, tanini catifelati si tinuti sub control, si o moliciune ce se asterne pe cerul gurii. Aromele sunt tot aceleasi, dar nu mai au izbucnirea de la inceput, se lenevesc si se scurg mai greoi de pe gingii spre fundul gatului. Postgustul e intens dar scurt, cu mult lemn, cacao, si cafea proaspata.
E un vin destul de moale, care va fi pe placul multor amatori de Merlot-uri feminine. Rotunjimea
fructului il face sa fie abordabil si sa mearga pe gat in jos, nu are asperitati si colturi ascutite, dar nici vreo complexitate nebanuita. Din punctul meu de vedere are inca doua mici slabiciuni, ce se pot finisa odata cu trecerea inca a catorva luni la sticla: este sensibil la temperatura de servire, pentru ca alcoolul se simte suparator cand depaseste 15-16 grade in pahar, si postgustul e destul de rupt de restul ansamblului.
Per total, in forma actuala nu cred ca se ridica la rangul Merlot-ului 2009, dar nici nu cred ca-si propune acest lucru. In buna traditie a tribunilor romani, reprezinta cat poate de bine interesele celor multi la forurile superioare.
Pingback: Sub mrejele Alirelor | Vinul din Cluj
Mi-a placut.
Si mie, desi il mai incerc o data de Pasti cu niste miel umplut. Daca am rabdare pana atunci 😉