Tainicul Flamboyant
Am asteptat nerabdator sa se faca ceasul potrivit, cu un ochi pe telefon si cu altul pe tirbuson. De nervozitate, bateam darabana cu varful degetelor pe marginea paharului, invartind in joaca un dop de pluta. In sfarsit, tainicul vizitator a dat semnalul asteptat, si intr-un suflet am dat buzna sa vad misteriosul recipient. Ca si orice lucru rar si putin vazut, aparenta a fost dezamagitoare: o sticla obisnuita, cu un capison rosu insemnat discret, fara alte semnalmente. Ah, la o privire mai atenta, un mic bilet, ca un ravas, este lipit discret sub umarul sticlei: pe o simpla hartie alba, cu litere mici, descifrez „Flamboyant 2010„.
Davino Flamboyant
Pentru unii aceste cuvine inseamna mai putin decat un bilet de autobuz, in timp ce pentru altii sunt o adevarata Kaballah. Eu sunt la mijloc ca de obicei, si citesc printre randuri urmatoarele: e un vin rosu de la un producator cu nume cunoscut dar oarecum controversat, se gaseste numai in locuri „subtiri” si contra unui pret adecvat, iar editiile precedente au facut istorie (la propriu) intre vinurile premium romanesti.
Flamboyant de la Davino (Unicom Production din Ceptura, pe numele din acte) a fost pentru multi ani nec plus ultra -ul vinurilor rosii romanesti, adica top of the top, crema cremelor, Cezar si Pompei, Michael Jackson si Freddie Mercury. Dupa cum ne spune si site-ul, acesta se produce doar in anii favorabili, din Cabernet Sauvignon, Merlot si Feteasca Neagra, selectate din cele mai bune parcele, vinificate separat, maturate in butoaie si invechite la sticla minim 24 de luni; in fiecare an in care se produce, proportiile si reteta difera. Au fost scoase pe piata pana acum vinurile din 2003, 2006, 2007 si 2009.
Deci aceasta mostra din 2010 este un fel de preview, un periscop in viitor, ceea ce explica entuziasmul si incantarea si nerabdarea cu care am intampinat sticla. Pana cand vinul s-a aerisit vreo ora in sticla lasata pe marginea geamului, la rece, am dat gata un Chianti povestind vrute si nevrute, si apoi ne-am aruncat cu nasurile flamande explorand paharele.
Incepand cu sfarsitul, e un vin care imbina frumos complexitatea cu indrazneala. E finisat in proportie de 90%, si se apropie cu repeziciune de momentul cand va fi gata de baut, iar perioada de evolutie se va intinde pe vreo zece ani. Culoarea nu spune multe, e un bordo clasic, adanc si stralucitor, fara depuneri, cu vinisoare violete inca vizibile in lumina.
Davino 2010
Nasul are o evolutie frumoasa in crescendo, intinsa pe mai bine de o ora. Iodul si lemnul ud apar imediat dupa deschidere si turnarea in pahar si se risipesc repede, impinse din spate de un complex de fructe. Predomina pruna, atat cea cruda cat si uscata, niste visine din cele timpurii, poate si merisoare uscate. Fructele dau intensitate si consistenta nasului insa nu il acapareaza complet, pentru ca imediat dupa ele incep aromele mai calde, de cafea prajita si nucsoara. De aici inainte, fiecare rotire si minut trecut aduce o noua nuanta si tonalitate, nasul devine instabil, aplecandu-se cand spre o latura austera si amaruie, cand spre arome de piele si mezeluri crud-uscate.
Tot fructele dau tonul si in gura, echilibrate imediat de taninii bine integrati insa destul de verzi. Consistenta e medie, cu o textura eleganta care are inca o oarecare asprime, ca o bucata de catifea; sta pe cerul gurii atat cat trebuie si apoi se prelinge frumos spre gingii. Are supletea si elasticitatea unui vin tanar, ajutat si de o aciditate ce se face simtita mai ales spre final. Complexitatea din nas nu se regaseste si in gust, care e mai simplu si nestilizat. Finalul e destul de scurt, cu niste note intepatoare si cumva mentolate.
Din ce se mai aude pe bloguri, vinul va fi lansat in prima parte a acestui an. E destul de usor de prognozat ca va fi peste editia din 2009, insa cred ca abia spre sfarsitul anului ne vom putea face o parere mai clara.
Davino Ceptura
Vinul din Cluj 