Lacerta deschide degustarile anului

prezentarea vinului

Evenimentele dedicate publicului iubitor de vinuri au inceput devreme anul acesta. Ianuarie e de obicei o luna de pauza, de tras rasuflarea, de digerat urmele Revelionului, si de echilibrat bugetul. Insa impatimitii de vin si gurmanzii nu pot sta departe de „obiectul pasiunii”, asa ca pe site-urile de specialitate si retelele de socializare au inceput sa apara unul cate unul anunturile cu date si ore de intalnire, si cu propuneri tentante pentru papilele gustative.

In Cluj, restaurantul Fork&Cork a fost gazda unei cine gastronomice, imbogatita cu vinuri oferite de Lacerta Winery. Am descoperit cu placere acest nou local discret si localizat la indemana, oarecum central dar si retras. Trecusem de multe ori pe langa imobilul care fusese o locuinta, asezata cochet in marginea unui cartier rezidential de case si in apropiere de un mare bulevard. Multe nu s-au schimbat pe afara, dar inauntru sufrageria s-a transformat in sala de mese, livingul in salon privat, bucataria in bar, iar terasa …a ramas terasa. Realmente, am fost putin sceptic fata de astfel de transformari si „make-over-uri”, insa aceasta repunere in valoare a spatiului a fost una reusita. Elementul care unifica conceptul este o scara cu balustrada de fier forjat care duce in salonul de la etaj, iar elmente de fier, lemn masiv lustruit si sticla se regasesc in toate incaperile. Conceptul este destul de ecletic, cu influente de bistro frantuzesc, restaurant fusion si lounge, dar cumva au unitate si stau in picioare.

Nu stiu ce fel de meniu au in zilele obisnuite din saptamana, pentru ca cina de ieri seara a fost

salon

gandita special pentru vinurile ce urmau a fi servite, de sommelierul celor de la Lacerta. Avusesem ocazia sa ma mai intalnesc intr-o degustare cu o selectie din aceste vinuri, insa fara a fi insotite de preparatele potrivite. Dupa cum se va dovedi, un fel de mancare bine ales nu numai ca se potriveste cu vinul, dar reuseste sa-l puna in valoare.

Un Sauvignon Blanc 2011, foarte mineral si acid a deschis seara; rece la inceput, aromele au fost excesiv de ierboase si cretoase, care creau salivatie instantaneu si o foame de lup. Cateva minute sunt de ajuns pentru a ajunge la temperatura optima de servire -undeva pe la 8-10 grade- si aromele se mai incalzesc, apar citrice si mere verzi, si o oarecare corpolenta, pastrandu-si aciditatea. Este prin excelenta un vin de deschis apetitul inaintea unei mese bogate, punctul lui forte nefiind aromele ci aciditatea.

Gustarea rece, sub forma unor tapas -mici tartine cu pasta de ton, branza de capra, tapenade de masline si alte delicatese asemanatoare- a cerut un vin mai corpolent si mai aromat. S-a potrivit un Chardonnay Reserva 2010, care a adus arome de coaja de lamaie zaharisita, mango si grapefruit, si un pic de pere coapte. Chiar daca a petrecut 12 luni in baricuri frantuzesti, aciditatea ridicata ii mentine senzatia de prospetime si echilibrul, iar aromele sunt in limita discretiei. Nu e deloc excesiv si greoi, are suplete, elasticitate, si face fata unei game largi de preparate: peste, branzeturi, chiar si sosuri aromate. Eu l-as vedea chiar si ca vin de terasa, vara.

mancare gourmet

Revelatia a venit odata cu servirea felului principal, un preparat simplu si rafinat: piept de rata umplut cu prune uscate, asezonat cu puree de telina si morcovi. Merlot-ul 2010 propus spre servire m-a lasat sceptic la inceput: il gustasem intamplator cu cateva zile inainte, si il gasisem fragil si schimbator. A fost cu totul alt vin in combinatie cu preparatul. Prunele uscate si pieptul de rata au pus in evidenta aromele de fructe proaspete ale vinului, iar puree-ul de telina a mai atenuat aciditatea, i-a taiat din asprime si l-a facut echilibrat si matasos. Nu l-as vedea totusi langa alte preparate prea aromate, pentru ca ar parea sarac si apos langa ele.

La desert, alta surpriza: in mod normal, m-as fi asteptat la un vin aromat si dulce sau chiar licoros. Mare a fost surpriza cand am vazut chelnerii umpland paharele din decantoare pantecoase, cu un vin inchis la culoare. Vazand si farfuriile de desert, cu tarta de fructe de padure si ciocolata amara, am inteles combinatia. Vinul servit era cunoscutul cupaj de Cabernet cu Shiraz (60-40) din 2010, care are deja numerosi fani. Acest gen de cupaj e specific emisferei sudice, Australiei mai precis, si e destul de inedit intre vinurile de al noi. L-am aflat prima data intr-o degustare obscura din Bucuresti, si atunci nu mi-a prea placut. Aici insa, a fost o combinatie foarte nimerita si inedita in acelasi timp. Aromele piperate si

prajitura

mentolate ale Shiraz-ului, impreuna cu coacazele si pudra de cacao de la Cabernet s-au completat perfect cu desertul, iar nivelul alcoolic a ramas mereu sub control. Cu alta prajitura, cu siguranta ca ar fi fost ceva total nepotrivit, insa cumva aici a mers, ceea ce dovedeste inca o data importanta prezentei unui sommelier intr-un restaurant.

M-am bucurat ca am intampinat sfarsitul iernii cu vinuri atat de interesante, si am inteles ca sunt promisiuni de un Rose in saptamanile ce urmeaza; sunt curios, pentru ca cel de anul trecut a impus un standard ridicat.