Vinul LacertA se bea la Bruno

degustare Lacerta

Prima ploaie adevarata de toamna, rece, marunta si patrunzatoare, a gonit iubitorii vinurilor de pe terase in interiorul barurilor, iar patronii de restaurante si sommelierii s-au grabit sa-si actualizeze meniurile si ofertele. Noutatea acestei toamne este ca vinurile Lacerta vor fi prezente in cartea de vinuri de la Bruno Wine Bar, eveniment marcat printr-o degustare cu cinci vinuri.

Despre crama LacertA -constructia moderna, investitia si replantarile, etc.- s-a scris deja pe larg, fiind la momentul lansari unul din cele mai „fierbinti” subiecte din vinosfera romaneasca; informatii detaliate se pot citi de exemplu aici si aici. Pe scurt, datele esentiale sunt urmatoarele: o investitie austriaca in Dealu Mare, aproximativ 82 ha grupate in doua podgorii, vii tinere plantate in 2005, primul an de recolta a fost 2009, 12 soiuri locale si internationale, atat albe cat si rosii. Linia abordata a fost de la inceput a vinurilor premium, care cu toata tineretea viei, s-au facut remarcate repede de catre iubitori.

Iubitori care au venit in numar destul de mare pentru o seara ploioasa din mijlocul saptamanii, sub boltile decorate cu dopuri de pluta

Lacerta vinuri

de la Bruno, ca sa intalneasca vinurile prezentate de sommelierul Bogdan Todor. In degustare au intrat cinci vinuri, patru rosii si un alb, selectie conceputa interesant care incearca sa ilustreze aspecte diferite ale stilului de vinificare LacertA.

RheinRiesling 2011 debordeaza de note verzi si citrice, crude si crocante, semn al tineretii viei. Culoarea galben-palida anunta un nas discret, compus dintr-o baza minerala puternica, cretoasa, peste care apar note de fructe racoritoare: grapefruit, mere verzi, caise necoapte. Corpul integreaza foarte bine nivelul alcoolic, si vine in plus cu niste note ceva mai dense -iarba uscata si sambure de caisa- ramanand suplu si vioi. Data fiind tineretea viei, aromele ar duce mai degraba cu gandul la un Sauvignon Blanc sau Pinot Gris; e greu de ghicit ca sub acest strat citric se ascund bogatele arome coapte ale unui Riesling matur. Vinul puncteaza bine in schimb prin echilibru si prospetime.

Pinot Noir 2010 are un nas foarte promitator, de cirese coapte, prune si coacaze, sustinute de o umbra de vanilie si ciocolata amara. Corpul cu o structura medie are ceva din finetea caracteristica a acetui soi, si aromele se integreaza inspirat cu aciditatea, insa pe final taninii necopti dezechilibreaza cumva ansamblul. Postgustul e destul de lung, cu lemn afumat si ciocolata, insa nu alunga impresia de vin tanar si verde. Cu siguranta insa pe masura ce via va numara mai multe toamne, aromele se vor mai ibogati si taninii se vor finisa. E un vin ready to drink, destul de usor si racoritor pentru a fi un vin „de vorba” , dar are si ceva corpolenta care l-ar face potrivit la niste preparate usoare.

Lacerta Pinot Noir

Despre Feteasca Neagra 2010 am mai scris intr-un articol anterior, si am regasit cu placere consistenta matasoasa si aromele usor picante. Si participantii la degustare au confirmat impresia generala de feminitate si catifelare lasata de acest vin, cu corp consistent si suplu in acelasi timp, si cu postgust cald si aromat. Merge extrem de bine in compania unor preparate cu sosuri aromate, dar e bun si baut de unul singur, in loc de desert.

Surpriza serii a fost Blaufraenkish 2010; degustasem in vara varianta Rose (cu stoc epuizat in timp record), si m-am bucurat sa-i intalnesc sora mai mare si mai baricata (12 luni). Acest soi ocupa o suprafata cam de 8 ha, si intra in componenta atat a numitului roze, cat si a cupajului Cuvee IX. Vinificat in rosu de sine statator, e un vin complet: culoare carnoasa si aprinsa, arome puternice dar si cu adancime, postgust lung. Nasul abunda de aluzii de fructe negre -gasim mure, coacaze negre si porumbe, dar cea mai evidenta nota e cea de ardei gras verde, proaspat taiat. Corpul e rotund in gura, cu tanini bine reprezentati, echilibrati de o aciditate sanatoasa si de arome bine coapte. Postgustul este lung, plin de ciocolata si esenta de rom. Singurul pacat care i-l pot gasi e aciditatea cam verde si ridicata spre final, care lasa o senzatie de neterminat. E un vin pe care-l recomand in fruntea unei mese bine garnisite, cu mezeluri si gustari corcante.

Decanul serii a fost Cuvee IX 2010-cupaj din Cabernet Sauvignon, Merlot, Feteasca Neagra si

pahar degustare

Blaufraenkish, tinut timp de un an in baricuri din cinci tipuri de stejar. Stiind acestea, e usor de banuit ca a fost cel mai complex si mai amplu vin al serii. Cele doua ore de aerisire in decantoare au fost suficiente sa trezeasca si sa deschida aromele, fara sa fie rasuflate si sa piarda din complexitate. Acest vin prefera o temperatura de servire ceva mai ridicata in comparatie cu alte vinuri rosii -se simte in largul lui pe la 18 grade. Nasul e adanc si complex, cu multe influente ale lemnului (vanilie, unt topit, caramel si rom), dar si cu „semnatura” caracteristica a soiului de baza -Cabernetul: coacaze rosii, mure si ardei gras. Corpul e amplu in gura, copleseste papilele cu avalansa de arome coapte, calare pe niste tanini intepatori, consistenta si textura au inca duritate si asprime, semn ca vinul mai are loc de evolutie la sticla.

Dintre toate cele cinci vinuri, cea mai buna impresie mi-a fost lasata de Blaufraenkish. Primele doua ar putea beneficia de inca cateva luni la sticla, care sa le mai slefuiasca aciditatea, sau mai sigur sa asteptam recolta de anul viitor. Ultimele trei (Feteasca, Blaufraenkish si Cuvee IX) sunt vinuri frumoase, care sunt gata de baut si in acelasi tip pot evolua bine inca cel putin 2-3 ani in sticla. Ma bucur ca aceste vinuri au trecut de „pragul psihologic” al restaurantelor elegante si al magazinelor de specialitate, si sunt disponibile si la pahar pentru consumatorul obisnuit.