Un Riesling de baut la pranz
Se dau: o dupamasa de sambata cu un cer plumburiu de februarie, un drum la cumparaturile saptamanale, aglomeratia de rigoare in parcare si printre rafturi, si o foame staruitoare. Se cere: o masa decenta si calda, cu ingrediente care au trecut printr-un proces de preparare. Timp de rezolvare: 30 de minute, cu tot cu descarcatul bagajelor din masina si culesul continutului unei plase rasturnate in parcare (noroc ca nu s-au spart sticlele).
Rezolvarea a fost mai simpla decat pare, chiar tinand cont de faptul ca nu m-am dus la Lidl cu un plan de cumparaturi prestabilit, ci am improvizat pe loc. Cateodata, foamea tine loc de retetar, carte de bucate, meniu si sommelier. Acum recunosc, rareori cand gatesc tin seama de cantitati, timpi de gatire si ordinea ingredientelor recomandata in vreo reteta, si improvizez pe loc. De aceea n-o sa fiu niciodata un bun chef, dar de obicei mesele de la mine se termina cu linsul cratitei pe ambele parti.
mancare de pranz
Aici n-a fost nimic complicat, ci am rezolvat pranzul din trei pasi: apa cu sare la fiert pentru paste, crochetele de peste in microunde la decongelat, spanacul (inca congelat) intr-o cratita pe foc cu doua cuburi de unt si praf de sare. Pasul 2: pastele in apa clocotinda –farfalle merg cel mai bine, crochetele de peste intr-o tigaie bine incinsa si cu putin ulei, iar peste spanacul sotat un pic de lapte caldut. Pasul 3: farfallele fierbinti si scurse de apa in mijlocul farfuriei cu un cub de unt peste ele, spanacul intr-o parte iar crochetele fierbinti in cealalta. Final touch: cativa stropi de sos de soia, si un ardei iute pentru decor.
paste cu spanac si peste
Bonus: un Riesling Alsacian 2011, cu ceva premii locale (concursul de la Colmar), prezentat in traditionala sticla alungita si cu etichete de moda veche. Culoarea e mai inchisa decat m-as fi asteptat, de un galben destul de intens cu irizatii de miere, pastrand totusi stralucirea si transparenta unui vin tanar. Aromele il fac mai degraba asemanator cu un Pinot Blanc (tot Alsacian), mergand pe fructe de vara coapte -corcoduse, mere, prune galbene- iar mineralitatea taioasa a Riesling-urilor germane lipseste. Are in schimb o buna aciditate, echilibrata si fara impulsuri citrice, care pune in valoare fibrele fragede ale pestelui. Are ceva textura si corpolenta, sta bine in gura si nu se sperie de aromele mai intense ale spanacului si sosului de soia. Finalul e copt, rotund, aduce a dude albe.
Riesling Alsacia
Recunosc ca l-am baut pe nerasuflate -pana sa am mancarea in farfurie, doua-trei pahare erau duse. Abia apoi, satul si zambitor, l-am privit mai pe indelete. Se prea poate deci sa-l fi judecat gresit, si sa nu-i fi gasit finetea. Asta e, mai sunt si alte sticle in Lidl, a mea n-a mai apucat sfarsitul zilei.
vin alb la masa
Vinul din Cluj 
Pingback: Un Riesling de Alsacia decent | Printre Vinuri