Vinul, o joaca si o fantezie
Ma joc distrat cu butelia pantecoasa: incerc sa o rotesc cu degetele, dar e grea si cade cu un bufnet surd pe blatul mesei, facand paharele sa vibreze speriate. Sticla de un cafeniu inchis cu greu lasa sa se ghiceasca culoarea vinului dinauntru; incerc sa o ridic in lumina pe podul palmei, dar e umpluta nemteste, pana sub capison, asa ca lumina nu patrunde. Gatul subtire si stingher sta asezat peste o burta ovoidala, mult prea mare ca sa fie armonios proportionata, si mult prea mica ca sa domine ansamblul. „Domine” …”Domina” poate de aici vine numele vinului?
vin german
De ce-or fi atat de incapatanati nemtii astia de pe langa Wurtzburg, si tin neaparat sa foloseasca Bocksbeutel -urile astea perimate? Nici macar in frigider nu intra ca lumea, pentru ca este prea lata sa se aseze in raftul de sticle. Am pus-o in sertarul de jos, langa o legatura de morcovi, vreo trei gulii si niste lamai cam vechi. Daca e culcata la orizontala, sticla seamana cu o broasca testoasa care a scos tematoare capul de sub carapace, dar inca n-are curajul sa scoata si picioarele.
eticheta Sommerach
Despre acest producator am mai scris intr-o alta ocazie, cand descoperisem o denumire ciudata de vin -Schwarzriesling; s-a dovedit a fi de fapt Pinot Meunier. De aceea am primit cu bucurie si cu interes si aceasta sticla pantecoasa, cu aceeasi eticheta demodata de culoare opaca: Winzerkeller Sommerach, Domina 2011, Iphofer Kalb, Franken. Trocken -adica sec- mai era trecut in jos, si cam atat; pe spate o descriere succinta a aromelor si asocierilor culinare.
As fi putut sa scriu despre istoria plantatiilor de vie de langa Wurtzburg, despre traditia vinurilor manastiresti, despre minutiozitatea cu care este cules fiecare rand de vie. As fi putut sa scriu despre raritatea vinurilor rosii germane. As fi putut sa fac o analiza mai detaliata a vinului din pahar (un rosu tanar, rubiniu si stralucitor, in a carui compozitie intra cu siguranta Pinot Noir (Blauburgunder adica) , Kerner si probabil si altele. E fructuos, cu aciditate ridicata, arome potente si bine coapte de zmeura si cirese, o trasatura evidenta de lemn, ciocolata calda, si lichior; e echilibrat, cu textura subtire si moale).
Avand chef de joaca insa, mi-am turnat in pripa un pahar (n-am avut devoie de tirbuson, screw cap-ul se pare ca s-a imbinat fericit cu traditia germana), am pus mana in graba pe aparatul foto si am facut o mica sceneta:
Vinul din Cluj 
Hahahahahahahahaha! Cred că e prima dată când râd citind un post pe blogul ăsta. Excelent! Sticla are o formă foarte antipatică. Bine i-ai făcut să o îndeși în sertarul cu legume! 🙂
N-a stat mult in sertar, ca am scos-o pentru sesiunea foto … si apoi n-am mai pus-o la loc goala… Pe 06.02.2014 16:33, „Vinul din Cluj” a scris:
>
Pingback: O intalnire istorica. Elogiu verzei. | Vinul din Cluj
Ce sticla atipica ptr un vin! Am crezut initial ca e plina cu lichior de ciocolata si ma intrebam ce cauta pe blogul tau! :))
E tipica pentru regiunea Franconia (Franken) din centrul Germaniei. Nu vor aparea prea curand lichioruri 🙂
Doar aici le putem gasi?
Eu l-am primit cadou, dar presupun ca se poate si comanda online la vreun magazin german.
Eu ma refeream la tipul de sticle
Aha, pai tipul asta de sticle n-am vazut sa se foloseasca pe la noi, cel utin nu pentru vin. Cum spuneam, in Germania sunt traditionale, dar chiar si acolo incep sa fie inlocuite de clasicele sticle de tip Bordeaux. Acest producator mai foloseste aceste sticle doar pentru 3-4 vinuri, celelalte merg in sticle obisnuite, care sunt mai usor de transportat.
Multumesc frumos pentru lamurire 🙂