Trei fete negre si jucause

vin ANima

Vinul acesta imi aduce aminte de o carte si un film (care s-au aliniat in mod fericit de data asta) croite pe calapodul absurdului, parodiei si naivitatii bine disimulate -replici dezarmante, pasaje epice extrase parca din fratii Grimm si dialoguri care se intorc in mod neasteptat. Cum altfel poti categorisi o pelicula in care afli numele personajului principal abia pe la mijloc? ori care are o scena in care un comis-voiajor isi asterne camera de hotel cu felii de salam atent aliniate, pentru ca apoi sa le manance meticulos una cate una?

Cupajul „Trei Fete Negre” din gama Anima de la Aurelia Visinescu este un amestec de Feteasca Neagra din Dealu Mare din trei ani diferiti –2007, 2008 si 2009; Cehoslovacia dupa Primul Razboi Mondial era un amestec de germani sudeti, cehi, slovaci, ruteni -cadru care pune in evidenta perfect tragicomicul povestii unui vanzator de crenvursti din gara care ajunge sa-si indeplineasca visul pret de o secunda -acela de a deveni milionar si proprietar de hotel. Razboiul, luxul anilor ’20, personajele caricaturale, absurdul conflictului dintre nazisti si comunisti sunt doar niste pretexte pentru a ilustra valoarea simplitatii greu dobandite.

In aceeasi masura, vinul acesta poate parea greoi, complicat si fara fir epic pentru un „cititor” neavizat. Taninii bolovanosi, lemnul excesiv si aromele cleioase sunt de domeniul trecutului dupa o aerisire energica -recomand chiar lasarea sticlei deschisa peste noapte. Toate acestea au un rost bine definit daca sunt vazute -si gustate- ca un cadru pentru regasirea unor arome simple ale copilariei. Personajul lui Hrabal din „L-am servit pe Regele Angliei” are sclipiri de inteligenta, trufie, un umor sec si o vadita disimulare a naivitatii si jocului. Chelner fiind la un mare restaurant din Praga, reuseste sa-si dezvolte abilitatea de a ghici exact ce va comanda fiecare client si a identifica dintr-o privire temerile ascunse, reducand astfel lucrurile la esenta lor: isi petrece Ajunul Craciunului imbracat in cel mai bun frac, acompaniat de o capra si o pisica.

Trei Fete Negre este un vin vocativ, epic, care te striga din pahar cu o naivitate dezarmanta. Dincolo de eticheta cabalistica cu detalii

trei fete la joaca

atent creionate, dincolo de consideratiunile savante despre potentialul Fetestii Negre in arealul carpatic si meandrele concretului, eu am descoperit in vinul asta o bucurie simpla a copilariei: ciocolata si gemul de cirese. Sincer, nici nu ma intereseaza prea mult care sunt proportiile, cat a fost tinut fiecare component la baric, si cum e orientarea plaiului. Vinul asta mi-a trezit pofta de joaca, de a regasi placeri marunte si gustoase.

N-am sa scriu note detaliate de degustare, ci va spuna ca a mers de minune cu doua feluri de mancare pe care copil fiind le visam mereu. L-am incercat alaturi de cartofi copti in cuptor transformati in mini-tartine cu unt, cas si mustar, o bucurie aurie si mirositoare. De asemenea, a mers si la desert, cu mere coapte la cuptor si umplute cu gem de prune si miere. Sper ca miroase pana dincolo de ecrane si monitoare 🙂